guta^1[1] [At: ANON. CAR. / V: gutu sn / E: fr goutte lat gutta] 1 (Reg) Picatura de apa. 2 (Arh) Ornament sub forma de picatura a antablamentului ordinului doric. 3 (Reg; ie) A se face (cineva) ~ de apa A fi ud leoarca. 4 Boala provocata de depunerea sarurilor acidului uric in regiunea unor articulatzii care se manifesta prin umflaturi ale articulatziilor insotzite de dureri violente Si: podraga. 5 (Med) Apoplexie. 6 (Med) Paralizie. 7 (Ie) A lovi pe cineva ~a A se imbolnavi de apoplexie. 8 (Iae) A paraliza. corectata

GÚTA s. f. 1. Boala pricinuita de depunerea acidului uric la incheieturi; se manifesta sub forma de umflaturi ale articulatziilor insotzite de dureri violente; podagra. Acest calugar era culcat in pat fiind bolnav de multzi ani de guta. BOLINTINEANU O. 293. 2. (Transilv.) Dambla apoplexie paralizie. A lovi pe cineva guta.

GÚTA¹ s.f. Boala provocata prin depunerea acidului uric la incheieturi shi manifestata prin umflaturi dureroase ale acestora; podagra. [< fr. goutte].

GÚTA¹ s. f. boala de nutritzie provocata prin depunerea sarurilor acidului uric la incheieturi shi prin umflaturi dureroase ale acestora; podagra. (< fr. goutte)

GÚTA¹ f. Boala cronica provocata de dereglarea metabolismului shi manifestata prin crize dureroase articulare; podagra. /<fr. goutte lat. gutta

guta f. Med. boala de articulatziuni podagra.

1) guta f. pl. e (lat. gutta picatura; it. pg. gota pv. cat. sp. gota fr. goute. Cp. cu dambla capie). Maram. Paralizie.

2) *gúta f. pl. e (lat. gŭtta picatura din cauza k se credea k aceasta boala provine din infiltrarea umorilor). O boala de articulatziunĭ. Cind ataca minile se cheama chiragra (vgr. heirágra d. heir mina shi agréo apuc); cind ataca picĭoarele se cheama podagra (vgr. podágra d. pûs podós picĭor shi agréo apuc. V. pelagra). E o boala ereditara care se agraveaza bind ceaĭ cafea vin shi mincind saraturĭ. Guta senina amaŭroza. Guta sciatica sciatica. V. artrita.

gúta¹ (boala) s. f. g.d. art. gútei

gúta (med.) s. f.

GÚTA s. (MED.) podagra (Transilv.) shui (inv.) podalghie.

GÚTA s. v. apoplexie ictus apoplectic paralizie.

GUTA s. (MED.) podagra (Transilv.) shui (inv.) podalghie.

guta s. v. APOPLEXIE. ICTUS APOPLECTIC. PARALIZIE.

gúta (gúte) s. f. 1. (Banat) Picatura cantitate mica. 2. (Trans.) Paralizie. 3. Boala manifestata prin umflaturi ale articulatziilor. Lat. gŭtta (Pushcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea cf. sb. cr. slov. mag. rut. gota „paralizie” (Cihac II 132); totushi DAR crede k acest sens sa putut dezvolta in cadrul limbii rom. Der. gutos adj. (care are guta).

gúta s.f. (med.) Apoplexie paralizie dambla: „Duten saracie muta / Cor muri boii de guta” (Biltziu 2006: 75). Lat. gutta „picatura lacrima; bucatzica” (Scriban; Pushcariu DA cf. DER; DEX MDA).

gúta s.f. (med.) Apoplexie paralizie dambla. Lat. gutta „picatura” cf. ucr. gota „paralizie” (DER).