opțiuni
  • info

11 definiții pentru grănicer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

grănicer sm [At: (a. 1862) IORGA S.D. XIII, 135 / V: (reg) ~ițer[1] / Pl: ~i / E: graniță + -er] Militar instruit pentru a asigura paza la granița unei țări Si: (îrg) cordonaș. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Soldat care face de pază la graniță. Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174.

GRĂNICÉR ~i m. Militar care are misiunea de a păzi și a apăra hotarele unui stat. /graniță + suf. ~ar

grănicer m. soldat dela graniță.

grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin legea de la 1872, grăniceriĭ s’aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicér s. m., pl. grănicéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRĂNICÉR s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.

GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂNICÉR (< graniță) s. m. Militar instruit și specializat pentru pază la graniță. ◊ Trupe de grăniceri = trupe specializate și organizate pentru asigurarea granițelor terestre, fluviale și maritime ale unei țări.

Intrare: grănicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grănicer
  • grănicerul
  • grăniceru‑
plural
  • grăniceri
  • grănicerii
genitiv-dativ singular
  • grănicer
  • grănicerului
plural
  • grăniceri
  • grănicerilor
vocativ singular
  • grănicerule
  • grănicere
plural
  • grănicerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grănicer, grănicerisubstantiv masculin

  • 1. Militar instruit pentru pază la granița unei țări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cordonaș ghiumurluc plăieș strajă
    • format_quote Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. DLRLC
    • format_quote La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. DLRLC
    • format_quote Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
etimologie:
  • Graniță + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.