GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

grădină sf [At: BIBLIA (1688) 4/26 / A și: (Trs) grădină / Pl: ~ni / E: bg градина, srb gradina] 1 Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse Si: (rar) grădinărit (2), (reg) grădinit. 2 (Fig; înv; îe) O ~ de om Om plăcut, simpatic. 3 (Șîs ~ publică) Suprafață de teren plantată și amenajată cu alei, bănci etc., care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. 4 (Îs) ~ botanică Instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate colecții de plante (rare), în scopul prezentării și studierii. 5 (Îs) ~ zoologică Instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute animale vii din diverse regiuni ale pământului, spre a fi expuse publicului sau studiate. 6 (Îs) ~ de vară Restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 7 (Îs) ~-chimică (sau minerală) Experiență în care cristale de diferite săruri minerale colorate, introduse într-o soluție apoasă de silicat de sodiu sau ferocianură de potasiu, se cristalizează diferit. 8 (Înv; îs) ~ de copii Grădiniță (3). 9 (Iuz; îs) ~ sezonieră Grădiniță care funcționa în mediul rural, în timpul muncilor agricole. 10 (Înv; îe) A face ~ A culca la pământ.

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii. Grădină zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Loc (de obicei în preajma casei și îngrădit) în care se cultivă legume, flori, pomi. Grădină de flori. Grădină de zarzavat. Grădină de pomi. ▭ Din cînd în cînd își arunca ochii printre gard în grădina Irinei. BUJOR, S. 80. Uite-l verde și rotund Nucul din grădină! COȘBUC, P. I 261. Mîndră-i lumea cu feciori Ca grădina cu bujori. JARN*IK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ Fig. Vom merge departe Pînă-n grădinile păcii, Pînă-n grădina dreptății. BANUȘ, B. 94. ◊ Grădină botanică v. botanic. Grădină zoologică = loc unde sînt adunate și îngrijite, cu scop științific și instructiv, animale de diferite specii și din diferite regiuni. Grădină de vară = restaurant amenajat vara într-o grădină. ◊ Expr. Grădină de om (sau de băiat etc.) = om plăcut la vorbă, deschis la inimă, simpatic. Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat! VLAHUȚĂ, la TDRG. E mai bine să-ți zică: Este grădină de om. Și, De vorba lui nu te saturi. PANN, P. V. III 9. ♦ Parc. Și-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru, pe la baluri. ALECSANDRI, T. I 272. La mîna stîngă, asemenea mare grădină, tot cu copaci... unde este și o fîntînă cu apă minunată. GOLESCU, Î. 77. ◊ Grădină publică = parc întreținut de un oraș și pus la dispoziția publicului. Din fericire, la grădina publică reuși să scape de amîndoi. REBREANU, R. II 225. Pe malul Brateșului, în dosul grădinii publice, Gheorghe și Irina stătuse mai toată ziua în iarbă, privind de sus luciul apei din lac. BUJOR, S. 147. 2. (În expr.) Grădină de copii = instituție didactică-educativă pentru copii de vîrstă preșcolară; grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = (la țară) grădină de copii care funcționează numai în timpul muncilor agricole. – Pl. și: (rar) grădine (IOSIF, V. 79, EMINESCU, N. 57).

GRĂDÍNĂ ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. * ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc și se întrețin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafață de teren plantată și amenajată (cu alei, bănci etc.), care servește ca loc de agrement; parc. * ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina

grădină f. 1. îngrădire cu flori, fructe, legume; grădină botanică, unde s’au adunat plante exotice și indigene pentru înlesnirea studiilor; grădină de copii, școală începătoare pentru desvoltarea naturală a copilașilor, deprizându-i de timpuriu cu o activitate spontană (întemeiată de Fröbel); 2. fig. se zice de cel ce posedă toate calitățile: o grădină de om. [Slav. GRADINA].

grădínă f., pl. ĭ (vsl. bg. gradina. V. gard). Loc îngrădit în care se cultivă florĭ saŭ legume (p. fructe se zice livadă). Grădină botanică, zoologică, p. studiu plantelor, al animalelor. Grădină de copiĭ (după germ. kinder-garten), școală de copiĭ care n’aŭ intrat încă în școala primară și în care nu se învață cu cărțĭ. (Întemeĭată de Fröbel, din care cauză se maĭ numește și școală fröbeliană). Grădină publică, grădină a comuneĭ orĭ a statuluĭ, deschisă tuturor. Fig. Persoană plină de calitățĭ: acest om e o grădină, o grădină de om. Mă duc în grădină, mă duc în grădina caseĭ noastre orĭ a alteĭ case orĭ intru în grădina publică care e lîngă mine. Mă duc la grădină, mă duc la grădina publică, care, în general, e departe de mine.

grădínă-cinematográf s. f. Cinematograf amenajat într-o grădină ◊ „[...] de la începutul acestei luni bucureștenii pot viziona filme și în grădinile-cinematograf Capitol, Gloria [...] De la 1 iunie va intra în circuit și grădina Eforie [...]” I.B. 11 V 89 p. 5 (termenul este mult mai vechi, cel puțin din anii ’40)

grădínă-muzéu s. f. Grădină cu funcție de muzeu ◊ „Mai fiecare teatru se putea revendica drept autor (chiar dacă în colaborare) al unei asemenea manifestări, fie că aceasta avea loc la Monumentul Eroilor Patriei, sau la Curtea Veche, în grădina-muzeu «Enescu», la Rotonda scriitorilor din Cișmigiu etc.” I.B. 9 VIII 75 p. 5 (din grădină + muzeu)

grădínă-restauránt s. f. Restaurant amenajat într-o grădină, restaurant cu grădină ◊ „În timpul verii e nevoie la Sulina de cel puțin încă o grădină-restaurant.” Sc. 26 VIII 62 p. 2 (din grădină + restaurant)

oráș-grădínă s. n. Oraș plin de verdeață, ca o grădină ◊ „În mine crește tot mai puternic sentimentul de mândrie pentru orașele-grădini din patria mea.” Gaz. lit. 23 II 61 p. 8. ◊ „La Nashville m-am întâlnit deodată cu un oraș-grădină.” Sec. 20 6/66 p. 187. ◊ „Cald omagiu adus orașului-grădină, filmul capătă în cele din urmă atributele unui poem scris într-o frumoasă clipă de inspirație.” I.B. 5 III 75 p. 2; v. și Sc. 27 V 63 p. 6, Cont 20 VI 69 p. 4, Sc. 13 XII 75 p. 4 (din oraș + grădină)

restauránt-grădínă s. n. Restaurant cu grădină ◊ „La cunoscutul, greoiul și etc., etc. restaurant-grădină «Miorița», când e sare nu-i mălai [...]” Sc. 11 VIII 67 p. 2 (din restaurant + grădină)

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădină, -ni.

GRĂDÍNĂ s. 1. (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. și Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.

GRĂDINĂ s. 1. (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. și Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. parc. (~ publică.) 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.

grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură).

EDEN (sau Grădina Edenului) (în Biblie) Raiul, locul unde au trăit primii oameni, Adam și Eva, până când au fost izgoniți din cauza săvârșirii păcatului originar, neascultând porunca lui Dumnezeu și gustând din roadele pomului cunoașterii.

GRĂDINILE SUSPENDATE ALE SEMIRAMIDEI, ansamblu de terase suprapuse, pe care erau amenajate grădini cu arbori și flori, situate lângă palatul lui Nabucodonosor (din Babilon). Una dintre cele șapte minuni ale Antichității.

ACONITUM L. OMAG DE GRĂDINĂ, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile muntoase ale emisferei nordice, cca 35 specii, erbacee, vivace, otrăvitoare. Flori hermafrodite (sepala superioară sub formă de coif acoperă 2 petale nectarifere, toate sepalele colorate, stamine numeroase), variază de la alb la roșu, unicolore sau bicolore, lung-pedunculate, în raceme sau panicule. Frunze alterne dispuse în verticil, mai rar radicale, adînc-divizate. Fruct, 3-5 folicule.

ALTHAEA L. NALBĂ DE GRĂDINĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din Asia tropicală, cca 26 specii, erbacee, păroase, anuale, bienale sau vivace. Flori (caliciul dublu, cu sepale concrescute, unul intern, 6-12-fidat sau -foliat și altul extern, 6-9-laciniat, numeroase stigmate) albe, roșii, roz, galbene, violete, panașate, simple, semi- învoalte și învoalte, dispuse terminal pe tulpină, în axa frunzelor, formînd spice lungi pînă la 1 m. Frunze lobate sau crestate.

Clematis x jackmanii Th. Moore (C. lanuginosa x viticella), « Curpen de grădină ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori (cca 14 cm diametru) lung-pedunculate, albe, roz, mov, albastre, violacee, purpurii, solitare sau cîte cca 5 pe ramuri scurte. Frunze simple sau de 2 ori trifoliate, tulpinale. Plantă urcătoare, cca 4,5 m înălțime.

Dianthus barbatus L., « Garofițe de grădină ». Specie originară din sudul Europei, specie bienală, poate fi și perenă dacă iarna o ferim de îngheț. înflorește vara. Flori mici, numeroase (corolă cu 5 petale bine întinse și fin-dințate pe margini), simple sau duble, cu colorit variat, purpurii, albe, roz, roșii, violete, punctate, panașate, striate, cu pete circulare mai deschise la bază, în corimbe. Fiecare buchet are la bază, în lunile iun.- iul., în jurul caliciului, bractee verzi, lungi, liniar-lanceolate, ascuțite și recurbate. Tulpină tufoasă, ramificată, glabră, cca 40 cm înălțime. Frunze mari, verzi, lanceolate, recurbate, cele de la bază cu pețiol.

GODETIA Spach., GODEȚIA, AZALEE DE GRADINĂ, fam. Onagraceae. Gen originar din America, cca 18 specii, erbacee sau frutescente, anuale, obișnuit erecte. Frunze alterne, lanceolat-ascuțite, ovat-acuminate, liniare. înflorire bogată. Flori (petale întregi, la bază deseori cu o pată maro-închis, tubul receptaculului infundibuliform, 8 stamine, ovar cu 4 loji) zigomorfe, de culori, forme și mărimi diferite, dispuse în ciorchini spiciformi erecți, înfrunziți. Fruct, o capsulă cu multe semințe.

KOCHIA Roth, MĂTURI DE GRĂDINĂ, COHIA, fam. Chenopodiaceae. Gen originar din Europa, Asia, Australia, Africa, de S, pînă la 85 specii, erbacee, tufe păroase sau tomentoase, tulpina și ramurile foliote, frunze îngust-filiforme de pînă la 1,5 cm lungime, alterne, mătăsos-pubescente, verzi-strălucitor, toamna devin roșii-ruginii. Flori (perigon globular, întins sau urceolat, 5 petale îndoite în interior, 5 stamine exerte, 3 stigmate) solitare sau mai multe, în axa frunzei, nesemnificative.

LATHYRUS L., SÎNGELE VOINICULUI, MĂZĂRICHE DE GRĂDINĂ, fam. Leguminosae. Gen cu peste 100 de specii originare din America de S și din emisfera nordică, plante erbacee, anuale sau vivace, unele cu tulpini urcătoare (depășind 2,5 m), altele pitice (15-20 cm înălțime). Flori (caliciu cu 5 foliole, corolă, cu 5 petale, 1 mai mare numită stindard, 2 aripioare, 2 unite formează carena, 10 stamine) cu miros plăcut și culori variate, de la alb curat la roșu- închis, de la albastru-deschis la albastru-închis și portocalii de diferite nuanțe, înflorirea. este bogată și de lungă durată. Frunze prevăzute cu stipele, Cu foliole puține, deseori fără cîrcei. Fruct, păstaie dehiscentă, turtită, netedă.

Solidago canadensis L., « Sînziană de grădină ». Specie care înflorește vara. Flori galbene (cele radiale ligulate, pînă la 15, cele centrale tubulare), în capitule mici, grupate într-o paniculă piramidală. Foliolele involucrului liniare, așezate imbricat. Frunze întregi, liniar-lanceolate, rugoase, prelung-ascuțite, dentate, peri scurți și rigizi. Plantă perenă, erbacee, tulpină aspru-păroasă, erecta, pînă la 1,20 m înălțime. Fructe, achene.