4 definiții pentru grupuscul

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUPÚSCUL s. n. (fam.) grup foarte mic, neînsemnat. (< fr. groupuscule)

grupúscul s. n. (peior.) Formațiune politică mică (de inspirație anarhică) ◊ „Potrivit probelor, printre planurile de acțiune ale acestui grupuscul neo-nazist figurează lichidarea realizatorilor de radio și televiziune declarați «dușmani ai rasei albe» și asasinarea personalităților de origine evreiască.” I.B. 5 II 86 p. 4 (din it. gruppusculo, fr. groupuscule; DMC 1936, PR 1955, DPN 1970)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grupúscul s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRUPÚSCUL s. v. grupuleț.

Intrare: grupuscul
grupuscul substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grupuscul
  • grupusculul
  • grupusculu‑
plural
  • grupuscule
  • grupusculele
genitiv-dativ singular
  • grupuscul
  • grupusculului
plural
  • grupuscule
  • grupusculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)