groaza sf [At: VARLAAM C. 369 / 12 / Pl: (inv) ~ze grozi^[1] / E: vsl гроза] 1 Frica puternica shi violenta provocata de un lucru infiorator de un pericol mare de o nenorocire etc. 2 (Ccr) Persoana sau lucru care provoaca groaza (1). 3 (Ie) Ai fi ~ de ceva Ai fi foarte frica de ceva. 4 (Iae) Ai fi lehamite de ceva. 5 (Fig; ilav) O ~ de... O cantitate foarte mare de... corectata

GROÁZA s. f. 1. Frica spaima mare provocata de un lucru infiorator de o nenorocire sau de un pericol mare. Inmarmurit de groaza. TZipete de groaza. ▭ Groaza mortzii i disparuse k prin farmec. BART E. 351. Intoarse capul cu groaza indreptinduse inspre casa Gherghinei. BUJOR S. 75. Cazu k moarta de groaza pe peptul lui. EMINESCU N. 11. ◊ Expr. TZie mai mare groaza (sa... ) se spune in legatura cu ceva infiorator ingrozitor. Cirn fara nas shi fara urechi detzi era mai mare groaza sa te uitzi la dinsul. SHEZ. II 156. A umple (pe cineva) de groaza sau a baga a viri (pe cineva) in groaza (sau groaza in cineva) sau a face groaza (cuiva) = a infricosha a inspaiminta a ingrozi (pe cineva). Am taiat atitea capete k sa vir groaza. SADOVEANU O. VII 142. Al apuca sau al lua (pe cineva) groaza = a se infricosha a se ingrozi. Ma luat groaza cind am trecut pe linga lan shi lam vazut citui de mare. CREANGA P. 157. Citeodata [flacaii] mai chiuiesc cu totzii de te ia groaza nemaishtiind cei. SHEZ. III 183. A intra sau a baga (pe cineva) in groaza (sau in toate grozile mortzii) v. baga. ♦ (Concretizat) Persoana sau lucru care ingrozeshte care infricosheaza. Iar la stinga domnului Domnului shi banului SHed Buzeshtii shi Capleshtii Capitanii oshtilor SHi groaza paginilor. TEODORESCU P. P. 478. 2. Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Multzime cantitate mare sumedenie. Costa o groaza de parale. ▭ Ii trecea prin cap o groaza de pogoane de porumb uscat care trebuie cules. PREDA I. 176. Sarata mai tata o groaza de mistretzi. SADOVEANU O. I 291. Am treaba la cantzilerie am o groaza de avizuri de facut. CARAGIALE la TDRG. Forme gramaticale: gen.dat. groazei. Pl.: (numai in expr.) grozi.

groáza s. f. in sint. de groaza Groaznic ◊ „[La camine] cu cazarea e de groaza. Cel putzin in B1 B2 shi E caminele mediciniste.” R.l. 27 X 92 p. 6

GROÁZA f. 1) Spaima foarte mare. A inmarmuri de ~. 2) fig. (despre fiintze lucruri) Multzime mare; grozavenie; sumedenie; puzderie. [G.D. groazei] /<sl. groza

groaza f. 1. spaima mare: grozile mortzii; 2. multzime foarte mare: o groaza de oameni. [Slav. GROZA].

groáza f. pl. e (vsl. bg. sirb. groza groaza; rus. grozá amenintzare). Oroare: Teroare. Fig. Mare cantitate (cp. cu droaĭe shi intuneric): o groaza de lume de banĭ. Mĭe groaza de simt groaza de.

groáza s. f. g.d. art. groázei

groáza s. f. g.d. art. groázei

groaza.

GROÁZA s. incrancenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimantare oroare spaima teroare (inv. shi pop.) otzarare (inv. shi reg.) scarba (reg.) infricare palitura (inv.) spaimantare spaimantatura (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribila.)

GROÁZA s. v. duium gramada multzime potop puhoi puzderie sumedenie.

GROAZA s. incrincenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimintare oroare spaima teroare (inv. shi pop.) otzarire (inv. shi reg.) scirba (reg.) infricare palitura (inv.) spaimintare spaimintatura (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribila.)

groaza s. v. DUIUM. GRAMADA. MULTZIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.

groáza (ze) s. f. 1. Teroare spaima. 2. Multzime puzderie cantitate mare. Sl. (bg. sb.) groza (Miklosich Slaw. Elem. 18; Cihac II 130); sensul 2 apare shi in slov. (cf. amar shi sp. de miedo). Der. grozav adj. (cumplit; oribil; minunat excelent; uriash nemaipomenit) cf. bg. grozav; grozliv adj. (inv. ingrozitor) cf. rus. grozlivyĭ „amenintzator”; groaznic (var. Mold. groznic) adj. (oribil inspaimintator) cf. sl. groznyĭ; groznicie s. f. (oroare); grozavnic adj. (inv. inspaimintator); grozniceshte adv. (ingrozitor); grozavi vb. refl. (inv. a amenintza; a privi cu ferocitate; a deveni cumplit sau excelent); grozavie s. f. (monstruozitate; ferocitate; oroare; teroare); grozavenie s. f. (oroare; fanfaronada); ingrozi vb. (a speria a inspaiminta; a amenintza); ingrozitor adj. (cumplit oribil); ingrozitura (var. ingroziciune) s. f. (inv. oroare).

ANIMUS MEMINISSE HORRET (lat.) i e groaza sufletului meu sashi aminteasca Vergiliu „Eneida” II 12. Astfel incepe Enea relatarea Razboiului troian. V. shi Horresco referens.

Animus meminisse horret (lat. „Sufletul meu se cutremura cind imi aduc aminte”) versul 12 cartea a IIa din Eneida lui Vergiliu. Cu aceste cuvinte incepe Enea sa descrie ruinele Troiei tablou jalnic care la impresionat profund. In acest pasaj Vergiliu e tributar Odiseei lui Homer caci Ulise la masa lui Alcinous ishi incepe aproape la fel istorisirea dramaticelor lui peregrinari. Fraza a ramas k un memento dureros. Evocarea unor imprejurari triste a unor nenorociri poate trezi shi astazi stravechea exclamatzie: animus meminisse horret. LIT.

ai intra frica / groaza in oase expr. a fi inspaimantat / ingrozit.