GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

gri [At: DN / Pl: ~uri / E: fr gris] 1 sn Culoare cenușie. 2 ain Cenușiu (1).

GRI adj. invar. Cenușiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușie. – Din fr. gris.

GRI adj. invar. Cenușiu. Corina apare sus pe scară. E îmbrăcată... într-o rochie gri de voiaj. SEBASTIAN, T. 177. (Poetic) Cri-cri-cri Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii. TOPÎRCEANU, B. 34. ◊ (Substantivat) Lumina cădea numai pe peretele de sus, ca o pată de gri deschis. CĂLUGĂRU, O. P. 450.

GRI adj.invar. Cenușiu. ♦ s.n. Culoare cenușie. [< fr. gris].

GRI adv. inv., s. n. (de) culoare cenușie. (< fr. gris)

GRI adj. invar. Care este de culoare cenușie; ca cenușa; cenușiu; sur. /<fr. gris.

gri-argínt adj. inv. De culoare gri care bate în argintiu ◊ „Noapte ca stofa gri-argint.” Gaz. lit. 19 VII 62 p. 6 (din gri + argint)

gri-fumuríu, -íe adj. Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” Săpt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)

gri¹ adj. invar.

gri adj. invar., s. n., art. gríul

GRI adj. invar. v. cenușiu.

GRI adj. cenușiu, fumuriu, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.)

gri adj. invar. (pub.) neutru, neafiliat.

piață gri expr. (pub.) zonă de operațiuni financiare nereglementată din punct de vedere legislativ, propice pentru afaceri ilegale.