grecește av [At: COD. VOR. 35/10 / V (înv): ~ciaște / E: grec + -ește] 1 Ca grecii 2 În greacă (9). 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta cu picioarele încrucișate. 4 (Înv; îe) A sta ~ în inima cuiva A ști tot ce vrea sau gândește cineva. 5 (Pop.; îe) A vorbi ~ A fi beat.

GRECÉȘTE adv. 1. În felul grecilor, ca grecii. ◊ Expr. A ședea (sau a sta, a se așeza) grecește = a ședea (sau a se așeza) cu genunchii la gură. Dănilă se așeză grecește pe asfalt. SADOVEANU, O. VI 147. Pe babă o văzuseră așezată grecește pe o laviță din tindă. MACEDONSKI, O. III 122. Sta grecește pe tron cît e ziulica și nopticica de mare și din loc să se miște, ba. ISPIRESCU, L. 205. 2. În limba greacă. A vorbi grecește. ▭ La școala publică se învăța numai grecește. NEGRUZZI, S. I 3.

GRECÉȘTE adv. 1) În felul grecilor; cum obișnuiesc grecii; ca grecii. 2) În limba greacă. / grec + suf. ~ește

grecéște adv. Ca Greciĭ: a vorbi grecește. Fam. A ședea grecește saŭ (maĭ des) turcește, a ședea cu picĭoarele îndoite și strînse cam supt corp.

greciaște av vz grecește

grecesc a. relativ la Greci. ║ grecește adv. ca Grecii: a ședea grecește, a sta ca Orientalii pe vine sau pe genuchi; a sta grecește în inima cuiva, a-i cunoaște cugetele cele mai ascunse (ISP.).

grecéște adv.

grecéște adv.

GRAECA SUNT, NON LEGUNTUR (lat.) (aceste cuvinte) sunt scrise pe grecește, nu se citesc – Avertisment asupra unui text ininteligibil, dificil, în Evul Mediu, limba greacă nemaifiind cunoscută, pasajele scrise în grecește din lucrările latine se săreau.