grebla sf [At: ANON. CAR. / V: grablea / Pl: ~le / E: bg гребло] 1 Unealta sau mashina agricola cu ajutorul careia se strang paiele fanul etc. sau cu care se maruntzesc bulgarii de pamant se niveleaza solul etc. 2 Constructzie orientata transversal pe un curs de apa servind la oprirea bushtenilor.

GRÉBLA greble s. f. 1. Unealta agricola formata dintro coada de lemn care are la un capat o bara transversala cu dintzi de otzel sau de lemn cu ajutorul careia se string paiele cocenii finul de pe pamint se riciie sau se niveleaza straturile etc. Vorbele cuvintatorului se intruchipau in nishte obraji uritzi cu guri largi cu dintzi k dintzii greblei. CAMILAR TEM. 276. Is bolnava shi mai moarta Cinipa cade de coapta. Ie tu coasa deo coseshte De boala ma mintuieshte SHi ie grebla deo aduna SHi de boala ma razbuna. ALECSANDRI P. P. 310. ◊ Grebla mecanica = mashina agricola folosita pentru adunatul finului sau al spicelor dupa cosit sau secerat formata dintro serie de dintzi de otzel sustzinutzi de o baza metalica purtata de doua rotzi shi pusa in mishcare prin tractziune animala sau mecanica. ◊ Expr. (In jargonul jucatorilor de cartzi) Ashi face mina grebla = a aduna banii cishtigatzi de la ceilaltzi jucatori (cu degetele incovoiate shi departate putzin unul de altul). Ishi facea mina grebla shaduna mizelen banc co mishcare gratzioasa rotunda. VLAHUTZA O. A. III 170. 2. Constructzie transversala pe cursurile de apa facuta pentru oprirea bushtenilor transportatzi de riu. Nash putea spune k admirasem la greble cladirile imense shi zbirlite de trunchiuri care in partea locului se cheama plavii. SADOVEANU O. A. II 206. Mergeam catra o grebla din susul apei... grebla este opritoarea bushtenilor in vremea plutitului. id. V. F. 116.

GRÉBLA ~e f. Unealta agricola manuala constand dintro bara cu dintzi de metal sau de lemn fixata intro coada lunga de lemn shi folosita pentru a aduna ceva (paie fan gunoaie etc.) de pe o suprafatza sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. * ~ mecanica mashina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo

grebla unealta dintzata: de strans paie coceni. [Serb. GREBLĬE].

grébla f. pl. e (vsl. bg. greblo grebla visla; rus. grábli f. pl. grebla. V. grapa grabesc). Un instrument agricol k un peptene mare (de fer saŭ lemn) cu coada de lemn shi intrebuintzat la adunat finu la scos buruĭenele shi la sfaramat bulgariĭ de pamint.

grablea sf vz grebla

grébla (grebla) s. n. g.d. art. gréblei; pl. gréble

grébla s. f. (sil. bla) g.d. art. gréblei; pl. gréble

GRÉBLA s. v. buhai.

GREBLA s. (TEHN.) buhai cirlig hreapca vergea (reg.) crivea. (~ la coasa.)

grébla (gréble) s. f. 1. Unealta cu dintzi (de lemn sau de fier) shi cu coada lunga pentru strins fin paie etc. 2. (Arg.) Pieptene. Mr. gribla megl. grebla. Bg. greblo (Cihac II 126; Conev 73) sau sb. grebla grablje (Meyer 119; Skok 70) cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „rapire” (Miklosich Lexicon 140) cf. grabi. Der. grebla vb. (a da cu grebla); greblesh adj. (indoit incovoiat).

grébla greble s.f. 1. Unealta agricola cu dintzi de lemn shi coada lunga pentru strans fanul: „Clacashii cu furcile / Fete mari cu greblile” (Memoria 2001: 82). 2. Gratar; ingraditura de fier deasupra putzului in exploatarile miniere. 3. Constructzie transversala pe cursurile de apa facuta pentru oprirea bushtenilor. 4. (astr.) Grebla constelatzie in traditzia romaneasca parte din constelatzia Orion. ♦ (top.) Greble parte de sat (Groshii TZibleshului) deal (Strambu Baiutz) (Vishovan 2008). ♦ (onom.) Grebla Grebla Greble Greblea Greblesh nume de familie (82 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Din bg. greblo „grebla vasla” (Scriban Cihac Conev cf. DER; DEX MDA); din srb. greblje (SHaineanu; Meyer cf. DER).

grébla e s.f. 1. Unealta agricola cu dintzi de lemn shi coada lunga pentru strans fanul: „Clacashii cu furcile / Fete mari cu greblile” (Memoria 2001: 82). 2. Gratar; ingraditura de fier deasupra putzului in exploatarile miniere. Din srb. grebla cf. alb. grembëlë (DER).

grebla greble s. f. (glum.) pieptene