opțiuni
  • info

14 definiții pentru grația

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

grația vt [At: DA ms / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr gracier] 1-2 A reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat grațierea, a-l ierta de pedeapsă. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. – Pronunțat: -ți-a.

GRAȚIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

GRAȚIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

A GRAȚIÁ ~éz tranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier

grațià v. a ierta pe un condamnat.

*grațiéz v. tr. (fr. gracier, it. graziare). Acord grație, ĭert (un condamnat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. grațiéz, 3 sg. și pl. grațiáză, 1 pl. grațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. grațiéze; ger. grațiínd (sil. -ți-ind)

grația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. grațiază, 1 pl. grațiem, ger. grațiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRAȚIÁ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

GRAȚIA vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

A grația ≠ a condamna

Intrare: grația
  • silabație: gra-ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grația
  • grațiere
  • grațiat
  • grațiatu‑
  • grațiind
  • grațiindu‑
 singular plural
  • grațiază
  • grațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grațiez
 (să)
  • grațiez
  • grațiam
  • grațiai
  • grațiasem
a II-a (tu)
  • grațiezi
 (să)
  • grațiezi
  • grațiai
  • grațiași
  • grațiaseși
a III-a (el, ea)
  • grațiază
 (să)
  • grațieze
  • grația
  • grație
  • grațiase
plural I (noi)
  • grațiem
 (să)
  • grațiem
  • grațiam
  • grațiarăm
  • grațiaserăm
  • grațiasem
a II-a (voi)
  • grațiați
 (să)
  • grațiați
  • grațiați
  • grațiarăți
  • grațiaserăți
  • grațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • grațiază
 (să)
  • grațieze
  • grațiau
  • grațiară
  • grațiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grația, grațiezverb

  • 1. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    sinonime: pardona antonime: condamna
    • format_quote Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.