optziuni
  • info

13 definitzii pentru gonitor (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GONITÓR OÁRE gonitori oare s. m. shi f. adj. (Vita cornuta) care are varsta la care se poate imperechea (in vederea reproducerii). Goni + suf. tor.

gonitor ~oare [At: DOSOFTEI V. S. 143/1 / Pl: ~i ~oare / E: goni + (i)tor] 1 a (Rar) Care goneshte. 2 (Inv; fig) Care constrange. 3 smf (Inv) Prigonitor. 45 smf a (Reg) (Vita) care are varsta la care se poate impreuna (in vederea reproducerii) Si: (pop) juninca. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelatzia Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugau (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Caine de vanatoare. 10 sf (Reg) Planta nedefinita mai indeaproape.

GONITÓR OÁRE gonitori oare s. m. shi f. adj. (Vita cornuta) care are varsta la care se poate impreuna (in vederea reproducerii). Goni + suf. tor.

GONITÓR gonitori s. m. Taur tinar. Deash avea eu atitzia gonitori in ocol shi dta atitzia baietzi... binear mai fi de noi! CREANGA P. 117.

GONITÓR ~i m. Taur tanar (reproducator). /a goni + suf. ~tor

gonitor m. 1. cel ce goneshte; 2. taur de doi ani: atatzia gonitori in ocol CR.

gonitór m. Care goneshte. Taur tinar.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

gonitór (pop.) adj. m. s. m. pl. gonitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. gonitoáre

gonitór s. m. adj. m. pl. gonitóri; f. sg. shi pl. gonitoáre g.d. sg. art. gonitoárei

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GONITÓR s. v. taur.

gonitor s. v. TAUR.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

gonitór gonitoáre gonitóri gonitoáre s.m. f. (reg.) 1. junc juninca. 2. constelatzia „Taurul”. 3. o insecta. 4. un caine de vanat. 5. o planta.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gonitor gonitori s. m. (intl.) 1. subofitzer de politzie. 2. sectorist.

Intrare: gonitor (s.m.)
gonitor1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitor
  • gonitorul
  • gonitoru‑
plural
  • gonitori
  • gonitorii
genitiv-dativ singular
  • gonitor
  • gonitorului
plural
  • gonitori
  • gonitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

gonitor, gonitorisubstantiv masculin
gonitoare, gonitoaresubstantiv feminin
gonitor, gonitoareadjectiv

  • 1. (Vita cornuta) care are varsta la care se poate imperechea (in vederea reproducerii). DEX '09
    • diferentziere substantiv masculin Taur tanar. DLRLC
      sinonime: taur
      • format_quote Deash avea eu atitzia gonitori in ocol shi dta atitzia baietzi... binear mai fi de noi! CREANGA P. 117. DLRLC
etimologie:
  • Goni + sufix tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.