glontz [At: M. COSTIN ap. LET. I 224/60 / V: glonte^[1] sn (inv) gloantza sf gliantz sn / Pl: gloantze (inv) ~uri sn (reg) ~i sm / E: nct] 1 sn Mic proiectil de otzel de arama sau de plumb pentru unele arme de foc. 2 sn Partea dinspre varf a unui cartush. 3 sn (Pex) Cartush. 4 sn Unealta de zidarie constand dintro greutate de plumb atarnata de o sfoara pentru a indica directzia verticala. 5 av Extrem de repede. 6 av (Ie) A pleca (sau a se duce) ~ A pleca foarte repede. 7 (Trs; if gloantza) Ghiulea. 8 (Bot; reg) Bulbuci (Caltha palustris). corectata

GLONTZ gloantze s. n. (SHi in forma glonte) Proiectil mic de otzel de arama sau de plumb pentru pushca mitraliera pistol automat shi pistolet. Cotind la stinga li se arata k la o bataie de glontz coperishul nou de tinichea al turnului stralucind in soare. CARAGIALE P. 44. Sa ne inchipuim lumea redusa la dimensiunile unui glonte. EMINESCU N. 31. Plaieshii raspundeau cu gloantze. NEGRUZZI S. I 173. Vorba rea se duce k glontzul. ◊ Glontz trasor v. trasor. Glontz dumdum v. dumdum. ♦ (Adverbial; pe linga verbe de mishcare k: «a se duce» «a pleca» etc.) Iute repede (k glontzul). Face cum ia fost porunca SHi sentoarce glontz la stina. IOSIF V. 86. Mi sa spus ceva la telefon dar nu credeam... Ma duc sa dau confirmarea shtirii! SHi pleaca glontz. CARAGIALE M. 67. ◊ (Cu elipsa verbului) La circiuma arvuni pe Plavitza shii bau aldamashul: cinci rachiuri unul dupa altul. SHi glontz la tirg. DELAVRANCEA V. V. 137. Pl. shi: glontzuri (ALECSANDRI S. 95) (s. m.) glontzi (ALECSANDRI P. I 4). Varianta: glónte s. n.

GLONTZ gloántze n. Proiectil mic pentru armele de foc manuale. * ~ exploziv glontz care explodeaza cand loveshte tzinta. ~ trasor glontz fosforescent vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Var. glonte] /cf. ung. galacs

glontz n. (Mold. glonte) 1. globuletz metalic de incarcat armele de foc; 2. pl. bucatzele rotunde de zahar vapsit cu carmaz. [Ung. GALACS (cit. golotz) glontz]. ║ adv. repede k glontzul: se duse glontz intr’acolo.

gliantz² sn vz glontz

gloantza² sf vz glontz

glonte^[1] sn vz glontz corectata

glónte shi glontz n. pl. numaĭ gloantze vechĭ shi glontzurĭ (var. din grauntze shi gruntz de unde s’a facut glontz apoĭ glonte dupa un masc. maĭ rar glontzĭ k muntzĭmunte. Cp. shi cu glontzuros gruntzuros shi cu litv. gródas fatza de rom. glod. D. rom. vine ung. golonc. Cp. shi cu ghĭont). Plumb goaga de plumb lungareatza care se pune in cartushu de razboĭ orĭ in ghĭulea k sa loveasca shi sa ucida. (Unele gloantze is acoperite cu alt metal). Vechĭ (pl. urĭ). Ghĭulea obuz: glontzurĭ marĭ de tunurĭ (Let. 1 460 shi 485). Adv. A te duce glontz a te duce pushca drept fara sa’ntorcĭ capu. Virtos k glontzu (pine placinta) prea uscata sfarog. V. alic crint.

+glontz¹ (fam.) adv. (a fugi ~)

glontz s. n. pl. gloántze

glontz s. n. pl. gloántze

glontz pl. gloantze

glontz gloantze.

GLONTZ s. 1. v. cartush. 2. (pop.) plumb (Transilv. shi Ban.) shiret. (Ciuruit de ~oantze.)

GLONTZ s. 1. cartush (reg. mai ales in Transilv. shi Ban.) patron (inv.) fishic. (A mai tras un ~.) 2. (pop.) plumb (Transilv. shi Ban.) shiret. (Ciuruit de ~.)

GLOÁNTZA s. v. bulbuc.

gloantza s. v. BULBUC.

glontz (gloántze) s. n. 1. Greutate obiect greu. 2. Mic proiectil pentru arma de foc. 3. Plumb la navodul de pescuit. Creatzie expresiva pe baza radacinii glo v. aici. Identitatea fonetica shi semantica care o reprezinta cu g(o)lom(o)tz shi clontz este evidenta. Primul sens apare numai in expresia „a cadea greu la stomac”. Originea cuvintului a suscitat discutzii; dupa Cihac II 501 shi DAR din mag. golyócs shi galacs der. care nu este satisfacatoare; dupa Scriban de la graunte sau gruntz. Skok 73 pleaca de la sb. glonta „glontz” care il der. din germ. Flinte „pushca mica”; insa etimonul germ. nu satisface iar cuvintul sb. este mai curind de origine rom. Natura expresiva a lui glontz devine de asemenea evidenta prin der. sai; gloantza s. f. (inv. proiectil de tun); glontzish s. n. (pietrish); glontzan s. m. (pietrish prundish) cf. clontzan; glontzuros adj. (pietros) cf. gruntzuros. Din rom. provine sb. glonta shi mag. golonc „glontz” (Edelspascher 14).

GLONTZ s. n. Proiectil de mici dimensiuni folosit la anumite categorii de armament. ◊ G. perforant = g. din otzel cu o mare putere de patrundere. ◊ G. exploziv = g. care contzine un exploziv shi explodeaza cand loveshte tzinta. ◊ G. incendiar = g. care contzine o incarcatura ce degajeaza la tzinta o mare cantitate de caldura. ◊ G. trasor = g. care lasa in urma sa o dara de lumina. ♦ (Adverbial) Foarte repede.

a avea un glontz pe tzeava expr. (er. d. barbatzi) a fi excitat

a muri de pneumonie / de el incins / de glontzul rece 1. (glum.) a muri impushcat. 2. a muri in imprejurari dubioase.