10 definiții pentru glodărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GLODĂRÍE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. – Glod + suf. -ărie.
GLODĂRÍE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. – Glod + suf. -ărie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
glodărie sf [At: HOGAȘ, DR. II, 121 / Pl: ~ii / E: glod + -ărie] (Reg) 1 Cantitate mare de noroi Si: (înv) glodiște. 2 Loc acoperit cu noroi. 3 Teren plin de neregularități.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLODĂRÍE, glodării, s. f. (Regional) 1. Noroi mare. Ploua strașnic și era o glodărie pîn’la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. 2. Loc noroios, gloduros. Ce-i aștepta pe ei acasă, în glodăriile satului? CAMILAR, N. II 327.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLODĂRÍE, glodării, s. f. (Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din glod + suf. -ărie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
GLODĂRÍE f. 1) Glod foarte mare. 2) Loc gloduros. /glod + suf. ~ărie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
glodăríe f. Est. Mare glod, mare noroĭ. – Și -ăráĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glodăríe (pop.) s. f., art. glodăría, g.-d. glodăríi, art. glodăríei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
glodăríe s. f., art. glodăría, g.-d. glodăríi, art. glodăríei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GLODĂRÍE s. v. glodăraie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GLODĂRIE s. glodăraie, (înv.) glodiște. (Un drum plin de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
glodărie, glodăriisubstantiv feminin
- 1. Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ploua strașnic și era o glodărie pîn’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. DLRLC
- Ce-i aștepta pe ei acasă, în glodăriile satului? CAMILAR, N. II 327. DLRLC
-
etimologie:
- Glod + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09