glaciar, ~ă a [At: DA / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr glaciaire] 1 (Îs) Perioadă (sau epocă, eră) ~ă Perioadă din era cuaternară (sau dintr-o altă eră) în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde. 2 Care aparține erei glaciare (1). 3 Privitor la era glaciară (1). 4 Provenit din topirea ghețarilor. 5 Rezultat în urma acțiunii ghețarilor.

GLACIÁR, -Ă adj. Referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. // s.n. Pleistocen. // (În forma glacio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gheață”, „glaciație”, „ghețar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheață].

GLACIÁR, -Ă I adj. 1. referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. 2. provenit din topirea ghețarilor. II. s. n. pleistocen. (< fr. glaciaire)

GLACIÁR² n. Prima epocă a cuaternarului caracterizată, mai ales, prin prezența ghețarilor, apariția omului, florei și faunei; pleistocen; diluviu. /fr. glaciaire

GLACIÁR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

GLACIAR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)