O definiție pentru ghiovăsire
Etimologice
ghiovăsí (-sésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A certa, a dojeni. – 2. (Înv.) A citi. Ngr. διαβάζω (Gáldi 93), cf. alb. ǵabas (Meyer 82). Sec. XVIII.
Intrare: ghiovăsire
ghiovăsire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||