GHIONOÁIE ghionoaie s. f. (Ornit.; pop.). Ciocanitoare. [Pr.: ghio. Pl. shi: ghionoi. Var.: gheonoáie gheunoáie s. f.] Cf. alb. gjon „cucuvea”.

ghionoaie sf [At: CUV. D. BATR. I 282 / P: ghio~ / V: gheo~ gheu~ gheunoi geonoaie geunoaie gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocanitoare. 2 (Fig) Femeie rea shi cicalitoare. 3 (Reg) Leguma nedefinita mai indeaproape.

GHIONOÁIE ghionoi s. f. (Ornit.; pop.) Ciocanitoare. [Pr.: ghio Pl. shi: ghionoaie. Var.: gheonoáie gheunoáie s. f.] Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE ghionoi shi ghionoaie s. f. (Ornit.) Ciocanitoare. Ghionoaie cu pliscuri de otzel tocau in arbori shi padurea larga rasuna a sec. HOGASH M. N. 73. Ii venea din departare la auz chiotul ghionoaiei ceshi ascutzea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU S III 182. Pronuntzat: ghio. Variante: gheonoáie (ISPIRESCU L. 5) gheunoáie (AGIRBICEANU S. P. 18 GOGA P. 56 COSHBUC P. I 301) s. f.

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasare sedentara de talie medie cu penaj viu colorat avand cioc puternic cu ajutorul caruia sparge coaja copacilor prin ciocanit pentru a cauta insecte; ciocanitoare. [G.D. ghionoii shi ghionoaiei; Sil. ghio] /<alb. gjon

GHIONOAIE s. f. (TZR) Ciocanitoare. Cuvint de gheonoaie. Gheonoaia iaste o pasare pestritza. F 1700 264^r. Ghionoaia zboara din copaciu in copaciu. F 1777 164^r; cf. ST. LEX. 282. Variante: gheonoaie gheoroaie (F 1700 264^r). Etimologie necunoscuta. Vezi shi ghionoi. Cf. v a r d a i c a.

ghionoaie f. V. gheonoaie.

ghionoáĭe shi vionoáĭe f. pl. oĭ (d. vioĭ vioaĭe vrom. *vioñĭ *vioañe pin aluz. la vioicĭunea pasarilor cu acest nume: cĭocanitoarea codobatura shi capintórturu. Tot de aci shi mrom. ghion graur [Dal.] alb. ghĭon cucuvea [Mexer] shi de aci ngr. ghĭónis codobatura [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocanitoare o pasare. Ghionoi (Bz.). SHi gheon shi gheun.

geonoaie sf vz ghionoaie

geunoaie sf vz ghionoaie

ghenoaie sf vz ghionoaie

gheunoaie sf vz ghionoaie

gheunoi¹ sm vz ghionoaie

gionoaie sf vz ghionoaie

gheonoaie (ghionoaie) f. 1. pasare calatoare care ciocaneshte in coaja arborilor spre a prinde viermi: ma ciocaneshte k covaciul shi k gheonoaia copaciul PANN; 2. fig. muiere rea: gheonoaia de mumasa vitrega POP. [Dintr’un primitiv ghion pastrat in macedoromana cu sensul de gheonoaie shi de pasare nocturna raspunzand albanezului GHION buha].

gheonoáĭe V. ghionoaĭe.

gheunoáĭe V. ghionoaĭe.

gheunóĭ V. ghionoĭ.

ghionóĭ n. pl. oaĭe (d. ghionoaĭe k shi fr. pic ghionoaĭe shi tirnacop. V. ghin. Munt. Trans. Tirnacop (c’un singur cĭoc). SHi gheonoĭ shi gheunoĭ.

!ghionoáie (ciocanitoare) (ghio) s. f. art. ghionoáia g.d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie

ghionoáie s. f. (sil. ghio) art. ghionoáia g.d. art. ghionói/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie

ghionoaie (io) pl. ghionoi

ghionoaie noaie.

GHIONOÁIE s. v. ciocanitoare.

GHIONOAIE s. (ORNIT.) ciocanitoare (reg.) bocanitoare scobitoare tocanitoare verdaica verdoaica virdare. (~ denumeshte mai multe specii de pasari arboricole.)

GHEUNÓI s. v. tarnacop.

gheunoi s. v. TIRNACOP.

ghionoáie ghionói s.f. (pop.) 1. ciocanitoare. 2. (fig.) muiere rea.

ghionoáie ghionoi s.f. (ornit.) Ciocanitoare (Picus viridis). In Maramuresh este o specie sedentara care paraseshte insa iarna padurea aparand in livezi unde gaseshte mushuroaie de furnici ouale acestora fiind hrana lor preferata (Ardelean Beres 2000). Cf. alb. gjon „cucuvea” (DEX MDA); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu) cf. alb. gon gjon „cucuvea”; din baza *glon rad. *g(h)el „a striga a tzipa a zbiera” < i.e. *ghel (Russu 1970: 167).

ghionoáie ghionoi s.f. (ornit.; pop.) Ciocanitoare (Picus viridis). In Maramuresh este o specie sedentara care paraseshte insa iarna padurea aparand in livezi unde gaseshte mushuroaie de furnici ouale acestora fiind hrana lor preferata (Ardelean Beres 2000). Cuvant autohton cf. alb. gjon „cucuvea” (Philippide 1928 Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983).