germinație sf [At: LTR² / P: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr germination, lat germinatio] (Blg) 1 Proces fiziologic și morfologic în urma căruia embrionul din sămânța unei plante se dezvoltă, din rezervele acumulate în sămânță, până la faza de plantă tânără Si: germinare (1), încolțire. 2 Trecere de la viața latentă la viața activă. 3 (Fig) Naștere. 4 (Fig) Dezvoltare.

GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen în repaus (ou, spor, sămînță) la starea de viață activă în anumite condiții de mediu; încolțire. Germinația semințelor.▭ Cînd începe primăvara, germinația, înnoirea cuprind totul. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. Se va bucura veșnic ca de o nouă naștere, ca de o nouă germinație ajunsă, ca de o nouă eflorescență. ANGHEL, PR. 68.

GERMINÁȚIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinațiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].

GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)

GERMINÁȚIE ~i f. Proces prin care un germene pornește dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis

germinațiune sf vz germinație

GERMINAȚIÚNE s.f. v. germinație.

*germinațiúne f. (lat. germinátio, -ónis). Încolțire, ĭeșirea planteĭ din sămînță. Fig. Dezvoltare: germinațiunea ideilor. Și -áție.

germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)

germináție s. f. (sil. -ți-e), art. germináția (sil. -ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (sil. -ți-i-)

germinație

GERMINÁȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)

GERMINAȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)