12 definiții pentru germina
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare.
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
germina vi [At: BOGZA, C.O. 17 / Pzi: 3 ~nează / E: lat germino, -are] (Blg) 1 (D. semințe; pex d. plante) A scoate germene (1) Si: a încolți. 2 (D. o materie organică, un organ care se poate dezvolta, dând naștere la ființe vii) A trece de la viața latentă sau embrionară la o viață activă. 3 (Fig) A lua naștere. 4 (Fig) A începe să se dezvolte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Biol.; despre germeni, p. ext. despre plante) A trece de la starea de repaus la starea de viață activă. ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERMINÁ vb. I. intr. A încolți, a începe să se dezvolte. ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. [P.i. 3 -nează. / < lat., it. germinare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERMINÁ vb. intr. a încolți, a începe să se dezvolte. ◊ (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la cea activă. (< lat., it. germinare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A GERMINÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre semințe, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a începe un ciclu nou de vegetație; a încolți. 2) (despre organe sau materii organice) A trece de la o stare latentă sau embrionară la viața activă. /<lat. germinare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
germinà v. a încolți, a da în muguri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*germinéz v. intr. (lat. gérmino, -áre). Încolțesc, scot germine, răsar, vorbind de semințe. Fig. Încep să mă dezvolt: virtutea germinează în inima luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
germiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. germineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GERMINÁ vb. (BOT.) a ieși, a încolți, a miji, a răsări. (Plantele au ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GERMINA vb. (BOT.) a ieși, a încolți, a miji, a răsări. (Plantele au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
germinaverb
- 1. (Despre germeni, prin extensiune despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- germinare DEX '09 DEX '98 DN