geometric ~a [At: NEGRUZZI S. I 321 / P: geo~ / Pl: ~ici ~ice / E: fr géométrique lat geometricus] 1 a Care apartzine geometriei (1). 2 a Care se refera la geometrie (1). 3 a Care este specific geometriei (1). 4 a Care provine de la geometrie (1). 5 a De geometrie (1). 6 a (Is) Loc ~ Totalitate a punctelor dintrun spatziu definite printro proprietate comuna. 7 a (Is) Medie ~a Radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 8 a (Is) Progresie ~a Progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent shi un numar constant numit ratzia progresiei. 9 a (Is) Desen ~ Desen executat fara a se tzine seama de perspectiva. 10 a (Fig) Care are forma figurilor din geometrie (1) Si: regulat schematic. 11 a (Is) Stil ~ Stil ornamental bazat pe combinatzii de figuri geometrice (10) caracteristic artei primitive shi inceputurilor artei greceshti. 1213 a av (In mod) exact Cf matematic. 14 a (Prt; is) Cap ~ Care pricepe numai formele schematice ale lucrurilor pierzand din vedere realitatea. 15 av In mod geometric (3). 16 a (Rar) Riguros.

GEOMÉTRIC A geometrici e adj. 1. De care se ocupa geometria de geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintrun spatziu definite printro singura proprietate geometrica. Cercul este locul geometric al punctelor egal departate de centru. ▭ Medie geometrica (a doua numere pozitive) = radacina patrata din produsul celor doua numere. Progresie geometrica = shir de numere in care fiecare numar e rezultatul inmultzirii numarului precedent cu un factor constant numit ratzia progresiei. Desen geometric = desen executat fara a tzine seama de perspectiva. Corp geometric v. corp. 2. Fig. Care are forma figurilor geometrice; regulat schematic. Un soi de «pictura pura» expresionista cu subiecte apocaliptice geometrice. CAMIL PETRESCU T. II 14. ◊ (Adverbial) Mii shi mii de lumini geometric inshirate pilpiie intre cer shi apa. BART S. M. 39. ♦ (Rar) Exact riguros precis. V. matematic. Spirit geometric. Pronuntzat: geo.

GEOMÉTRIC A adj. 1. Care formeaza obiectul geometriei de geometrie. ◊ Loc geometric = figura plana sau in spatziu ale carei puncte se definesc toate prin aceeashi proprietate; progresie geometrica = progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent shi un numar constant numit ratzia progresiei. 2. (Fig.) In forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinatzii de figuri geometrice caracteristic productziilor artistice ale epocilor oranduirilor primitive shi inceputului artei greceshti. ♦ (Rar) Riguros sistematic precis. [Cf. fr. géométrique lat. geometricus].

GEOMÉTRIC A adj. 1. care formeaza obiectul geometriei de geometrie. ♦ loc ~ = figura plana sau in spatziu ale carei puncte se definesc toate prin aceeashi proprietate. 2. (fig.) in forma figurilor geometrice; regulat schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinatzii de figuri geometrice caracteristic productziilor artistice ale oranduirii primitive shi inceputului artei greceshti. 3. (fig.) precis (riguros). (< fr. géométrique lat. geometricus)

GEOMÉTRIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~k serie de numere in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent shi un numar constant. Medie ~k radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 3) fig. Care vadeshte regularitate shi simplitate. Stil ~. /<fr. géométrique lat. geometricus

geometric a. relativ la geometrie: figuri geometrice.

*geométric a adj. (vgr. geometrikós). De geometrie din geometrie: figura geometrica. Fig. Regulat: orashele americanes construite dupa un plan geometric. Adv. In mod geometric.

geométric (geometric) adj. m. pl. geométrici; f. geométrica pl. geométrice

geométric adj. (sil. geo) → metric