geometric, ~ă [At: NEGRUZZI S. I, 321 / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géométrique, lat geometricus] 1 a Care aparține geometriei (1). 2 a Care se referă la geometrie (1). 3 a Care este specific geometriei (1). 4 a Care provine de la geometrie (1). 5 a De geometrie (1). 6 a (Îs) Loc ~ Totalitate a punctelor dintr-un spațiu, definite printr-o proprietate comună. 7 a (Îs) Medie ~ă Rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. 8 a (Îs) Progresie ~ă Progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant numit rația progresiei. 9 a (Îs) Desen ~ Desen executat fără a se ține seamă de perspectivă. 10 a (Fig) Care are forma figurilor din geometrie (1) Si: regulat, schematic. 11 a (Îs) Stil ~ Stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice (10), caracteristic artei primitive și începuturilor artei grecești. 12-13 a, av (În mod) exact Cf matematic. 14 a (Prt; îs) Cap ~ Care pricepe numai formele schematice ale lucrurilor, pierzând din vedere realitatea. 15 av În mod geometric (3). 16 a (Rar) Riguros.

GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -e, adj. 1. De care se ocupă geometria, de geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu, definite printr-o singură proprietate geometrică. Cercul este locul geometric al punctelor egal depărtate de centru. ▭ Medie geometrică (a două numere pozitive) = rădăcină pătrată din produsul celor două numere. Progresie geometrică = șir de numere în care fiecare număr e rezultatul înmulțirii numărului precedent cu un factor constant numit rația progresiei. Desen geometric = desen executat fără a ține seama de perspectivă. Corp geometric v. corp. 2. Fig. Care are forma figurilor geometrice; regulat, schematic. Un soi de «pictură pură», expresionistă, cu subiecte apocaliptice, geometrice. CAMIL PETRESCU, T. II 14. ◊ (Adverbial) Mii și mii de lumini, geometric înșirate, pîlpîie între cer și apă. BART, S. M. 39. ♦ (Rar) Exact, riguros, precis. V. matematic. Spirit geometric. – Pronunțat: ge-o-.

GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care formează obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate; progresie geometrică = progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant, numit rația progresiei. 2. (Fig.) În forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale epocilor orânduirilor primitive și începutului artei grecești. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. géométrique, lat. geometricus].

GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. care formează obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate. 2. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr. géométrique, lat. geometricus)

GEOMÉTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~că serie de numere în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant. Medie ~că rădăcină pătrată extrasă din produsul a două numere. 3) fig. Care vădește regularitate și simplitate. Stil ~. /<fr. géométrique, lat. geometricus

geometric a. relativ la geometrie: figuri geometrice.

*geométric, -ă adj. (vgr. geometrikós). De geometrie, din geometrie: figură geometrică. Fig. Regulat: orașele americane-s construite după un plan geometric. Adv. În mod geometric.

geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice

geométric adj. (sil. ge-o-) → metric