GEMINÁTZIE geminatzii s. f. 1. Imbinare in perechi; imperechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane pronuntzata cu o durata mai mare decat cea obishnuita. Din fr. gémination lat. geminatio.

geminatzie sf [At: CADE / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr gémination lat geminatio] 1 (Liv) Imbinare in perechi. 2 (Lin) Lungire a unei consoane pronuntzata cu o durata mai mare decat cea obishnuita. 3 Figura de stil care consta in repetarea unui cuvant pentru ai spori expresivitatea.

GEMINÁTZIE geminatzii s. f. 1. (Livr.) imbinare in perechi; imperechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane pronuntzata cu o durata mai mare decat cea obishnuita. Din fr. gémination lat. geminatio.

GEMINÁTZIE geminatzii s. f. Stare a ceea ce este ingemanat dispus in pereche imperechere.

GEMINÁTZIE s.f. Imperechere imbinare de doua elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploza. [Gen. iei var. geminatziune s.f. / cf. fr. Gémination lat. geminatio].

GEMINÁTZIE s. f. 1. imperechere imbinare a doua elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploza. (< fr. gémination lat. geminatio)

geminatziune sf vz geminatzie

GEMINATZIÚNE s.f. v. geminatzie.

geminátzie (tzie) s. f. art. geminátzia (tzia) g.d. art. geminátziei; pl. geminátzii art. geminátziile (tzii)

geminátzie s. f. (sil. tzie) art. geminátzia (sil. tzia) g.d. art. geminátziei; pl. geminátzii art. geminátziile (sil. tzii)

geminatzie

GEMINÁTZIE s. v. imperechere ingemanare.

geminatzie s. v. IMPERECHERE. INGEMANARE.

GEMINÁTZIE s. f. (cf. fr. gémination lat. geminatio „dublare”): lungire a unei consoane pronuntzata cu o durata mai mare decat cea obishnuita; dublare a consoanei in pronuntzare reduplicare a sunetului pentru a da cuvantului o anumita valoare stilistica. Astfel in enuntzul „Floarea era rrroshie” cuvantul cu sunetul r reduplicat capata o valoare stilistica de superlativ absolut.

geminatzie (lat. geminatio „repetitzie”) sin. anadiploza.