GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.

gelozie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 23 / Pl: ~ii / E: it gelosia] 1 Grijă obsedantă de a păstra numai pentru sine ceva iubit cu pasiune. 2 Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 3 (Rar) Invidie.

GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.

GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor pe care-l produce în sufletul unei persoane îndrăgostite bănuiala sau certitudinea despre infidelitatea ființei iubite. Dintre toate pasiunile, aceea care roade mai dureros existența omului e gelozia. BART, E. 158. Dragomir, din gelozie și pentru a lua pe femeia iubită, ucide pe bărbatul ei. GHEREA, ST. CR. II 151. Inima lui gemea în secret de-o gelozie surdă. VLAHUȚĂ, O. A. 310. ♦ Fig. Grijă permanentă de a păstra numai pentru sine un lucru de preț. 2. (Rar) Invidie, pizmă.

GELOZÍE s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. [Gen. -iei. / < it. gelosia].

GELOZÍE s. f. 1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. invidie. (< it. gelosia)

GELOZÍE ~i f. 1) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că ființa iubită nu este credincioasă. 2) Sentiment de nemulțumire egoistă, provocat de situația, succesele cuiva; invidie; pizmă. [G.-D. geloziei] /<it. gelosia

gelozie f. 1. pizmă; 2. neliniște, bănuială despre fidelitatea cuiva.

*gelozíe f. (it. gelosía; fr. jalousie. V. jaluzie). Frica de a nu fi ĭubită altă persoană în locu tăŭ, cĭuda de a vedea altă persoană ĭubită în locu tăŭ. Invidie, ură că altu e maĭ fericit de cît tine.

gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile

gelozíe s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile

gelozie, -ziei gen. a.

GELOZÍE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soț.) 2. v. invidie.

GELOZIE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soț.) 2. ciudă, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpînită pe...)