geamantan sn [At: ALECSANDRI, T. 114 / V: (reg) ~ndan, gem~, gemandan / Pl: ~e / E: tc ğamandan, cf ngr τζαμανδανυ] Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie Si: valiză.

GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil (de carton presat, de piele, de fibră Vulcan sau de pînză), în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. Singura lui avere, pe care o așezase într-un colț de odăiță săracă, era un geamantan. SADOVEANU, E. 132. Rămîi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! TOPÎRCEANU, B. 61. Începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98. – Variantă: (Mold.) geamandán (ALECSANDRI, T. I 371) s. n.

GEAMANTÁN ~e n. Obiect de bagaj portabil, de formă dreptunghiulară și relativ plată, cu încuietoare, confecționat dintr-un material ușor (carton, piele, plastic etc.); valiză. * A-și face ~ul a) a-și aranja lucrurile în geamantan; b) a se pregăti de drum. /<ngr. tzamantáni, turc. camadan

geamantan n. sac de piele în care se pun lucruri de drum (în Mold. vorba sună geamandan): slugi ies din casă purtând geamandanuri, cutii AL. [Turc. DJAMADAN (din DJAMÈ, haine, și DAN, conținând)].

geamantán n., pl. e (turc. ğamadan, ğamedan, d. pers. ğamedan [d. ğame, haĭnă, și dan, purtător]; ngr. dzamantani [de unde și rom. -antan îld. -atan], bg. sîrb. ğamadan, rus. čemodán. V. ghĭozdan). Vest. Geantă maĭ mare care se poartă c’o singură mînă în călătorie. – În est gemandan. V. cufăr.

geamandan sn vz geamantan

gemandan sn vz geamantan

gemantan sn vz geamantan

gemandán, V. geamantan.

geamantán s. n., pl. geamantáne

geamantán s. n. (sil. gea-), pl. geamantáne

geamantan

geamantan.

GEAMANTÁN s. valiză, (pop.) cufăr.

GEAMANTAN s. valiză, (pop.) cufăr.

geamantán (geamantáne), s. n. – Valiză. – Var. ge(a)mandan. Tc. camadań (Meyer 79; Șeineanu, II, 186; Roesler 610; Lokotsch 652), în parte prin intermediul ngr. τζαμαντάνι, cf. alb. ğamandan, rus. čemodan.

doi la geamantan expr. chinez.