optziuni
  • info

9 definitzii pentru ganditor (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GANDITÓR OÁRE ganditori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care este cufundat in ganduri predispus la meditatzie; ingandurat meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. shi f. Persoana care reflecteaza asupra problemelor vietzii; filosof. ♦ Spec. Filosof. Gandi + suf. tor.

ganditor ~oare [At: MINEIUL (1776) 1482/1 / V: ~iu / Pl: ~i ~oare / E: gandi + tor] 12 smf a (Persoana) care reflecteaza Si: cugetator. 3 smf (Spc) Filozof. 4 sm (Inv; ic) ~toriudeDumnezeu Evlavios. 5 a Meditativ. 6 a Ingandurat shi oarecum ingrijorat. 7 (Fam; ie) Ceai ramas asha ~? Ce te framanta? 8 a (Fam) Absent aproape distrat din cauza cufundarii in propriile ganduri.

GANDITÓR OÁRE ganditori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care este cufundat in ganduri predispus la meditatzie; ingandurat meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. shi f. Persoana care reflecteaza asupra problemelor vietzii; filozof. ♦ Spec. Filozof. Gandi + suf. tor.

GANDITÓR2 ~i m. Persoana care studiaza problemele fundamentale ale societatzii shi naturii straduinduse sa lanseze idei noi shi originale; cugetator. /a (se)gandi + suf. ~tor

GINDITÓR1 ginditori s. m. Persoana care cugeta reflecteaza gindeshte la problemele vietzii shi care se straduieshte sa descopere legile naturii shi ale societatzii. Atent ginditorul priveshte la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DESHLIU M. 70. Calm shi sigurantza linishte shi adincime sufleteasca fire de ginditor acesteatzi spuneau ochii mari despre dinsul. MIHALE O. 153. Caragiale a fost un profund ginditor shi profund sentimental. SADOVEANU E. 143.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ganditór adj. m. s. m. pl. ganditóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. ganditoáre

ganditór adj. m. s. m. pl. ganditóri; f. sg. shi pl. ganditoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GANDITÓR s. adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. intzelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. ingandurat.

GINDITOR s. adj. 1. s. cugetator filozof (inv.) cugetaretz. (Un mare ~ materialist.) 2. s. filozof intzelept. (Cei shapte ~ ai lumil antice.) 3. adj. cugetator meditativ reflexiv (inv.) meditator (glumetz shi ir.) pansiv. (Un tip ~.) 4. adj. ingindurat preocupat. (O figura ~.)

Intrare: ganditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ganditor
  • ganditorul
  • ganditoru‑
plural
  • ganditori
  • ganditorii
genitiv-dativ singular
  • ganditor
  • ganditorului
plural
  • ganditori
  • ganditorilor
vocativ singular
  • ganditorule
plural
  • ganditorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ganditor, ganditorisubstantiv masculin
ganditoare, ganditoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoana care reflecteaza asupra problemelor vietzii. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cugetator filosof
    • format_quote Atent ginditorul priveshte la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DESHLIU M. 70. DLRLC
    • format_quote Calm shi sigurantza linishte shi adincime sufleteasca fire de ginditor – acesteatzi spuneau ochii mari despre dinsul. MIHALE O. 153. DLRLC
    • format_quote Caragiale a fost un profund ginditor shi profund sentimental. SADOVEANU E. 143. DLRLC
etimologie:
  • Gandi + sufix tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.