6 definiții pentru găurit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

găurit2, ~ă [At: CREANGĂ, P. 243 / P: gă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: găuri] 1 În care s-a făcut una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 2 Care are una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 3 Care e plin de găuri Si: perforat2, bortelit2, bortit2. 4 Care s-a degradat formând găuri. 5 (Trv; d. fete) Care nu mai este virgină.

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2, bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are o gaură (sau mai multe); în care s-a făcut o gaură, care e plin de găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. – Pronunțat: gă-u-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂURÍT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (O piesă de metal ~.) 2. v. spart. 3. v. zdrențuit. 4. v. cariat.

GĂURIT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (Metal ~.) 2. spart. (O cratiță ~.) 3. rupt, sfîșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Haine ~.) 4. (MED.) cariat, găunos, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)

Intrare: găurit (adj.)
găurit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: gă-u-rit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurit
  • găuritul
  • găuritu‑
  • găuri
  • găurita
plural
  • găuriți
  • găuriții
  • găurite
  • găuritele
genitiv-dativ singular
  • găurit
  • găuritului
  • găurite
  • găuritei
plural
  • găuriți
  • găuriților
  • găurite
  • găuritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găurit, găuriadjectiv

  • 1. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat (1.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
    • 1.1. Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. DEX '09
etimologie:
  • vezi găuri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.