opțiuni
  • info

9 definiții pentru gânditor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor.

gânditor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 1482/1 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: gândi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care reflectează Si: cugetător. 3 smf (Spc) Filozof. 4 sm (Înv; îc) ~toriu-de-Dumnezeu Evlavios. 5 a Meditativ. 6 a Îngândurat și oarecum îngrijorat. 7 (Fam; îe) Ce-ai rămas așa ~? Ce te frământă? 8 a (Fam) Absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri.

GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filozof. ♦ Spec. Filozof. – Gândi + suf. -tor.

GÂNDITÓR2 ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale societății și naturii, străduindu-se să lanseze idei noi și originale; cugetător. /a (se)gândi + suf. ~tor

GÎNDITÓR1, ginditori, s. m. Persoană care cugetă, reflectează, gîndește la problemele vieții și care se străduiește să descopere legile naturii și ale societății. Atent, gînditorul privește la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DEȘLIU, M. 70. Calm și siguranță, liniște și adîncime sufletească, fire de gînditor – acestea-ți spuneau ochii mari, despre dînsul. MIHALE, O. 153. Caragiale a fost un profund gînditor și profund sentimental. SADOVEANU, E. 143.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre

gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; f. sg. și pl. gânditoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂNDITÓR s., adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. înțelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. îngândurat.

GÎNDITOR s., adj. 1. s. cugetător, filozof, (înv.) cugetăreț. (Un mare ~ materialist.) 2. s. filozof, înțelept. (Cei șapte ~ ai lumil antice.) 3. adj. cugetător, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.) 4. adj. îngîndurat, preocupat. (O figură ~.)

Intrare: gânditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gânditor
  • gânditorul
  • gânditoru‑
plural
  • gânditori
  • gânditorii
genitiv-dativ singular
  • gânditor
  • gânditorului
plural
  • gânditori
  • gânditorilor
vocativ singular
  • gânditorule
plural
  • gânditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gânditor, gânditorisubstantiv masculin
gânditoare, gânditoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cugetător filosof
    • format_quote Atent, gînditorul privește la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DEȘLIU, M. 70. DLRLC
    • format_quote Calm și siguranță, liniște și adîncime sufletească, fire de gînditor – acestea-ți spuneau ochii mari, despre dînsul. MIHALE, O. 153. DLRLC
    • format_quote Caragiale a fost un profund gînditor și profund sentimental. SADOVEANU, E. 143. DLRLC
etimologie:
  • Gândi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.