fățare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12 / V: fățar sn / Pl: ~țări / E: față + -ar] 1 (Pop) Loc unde se treieră cerealele. 2 (Trs; șîf fațar] Față de masă. 3 (Înv) Ipocrizie.

FĂȚÁRE ~ări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis

fățare (fățar) f. și n. fața ariei: mână iepele d’asupra fățarului POP. [Lat. FACIALIS].

fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie.

fățáre s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie.