opțiuni
  • info

9 definiții pentru fârnâit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

fârnâit2, ~ă a, smf [At: DDRF/ V: ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: fârnâi] (Pfm) 1-2 Fonf (1-2). 3-4 (Om) care produce un zgomot caracteristic când respiră.

FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).

FÎRNÎÍT, -Ă, fîrnîiți, -te, adj. (Popular) Care vorbește pe nas; fonf. (Substantivat) Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.

fîrnîít, V. fornăit.

fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂRNÂÍT adj., s. v. fonf.

FÎRNÎIT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

Intrare: fârnâit (adj.)
fârnâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitul
  • fârnâitu‑
  • fârnâită
  • fârnâita
plural
  • fârnâiți
  • fârnâiții
  • fârnâite
  • fârnâitele
genitiv-dativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitului
  • fârnâite
  • fârnâitei
plural
  • fârnâiți
  • fârnâiților
  • fârnâite
  • fârnâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fârnâit, fârnâităadjectiv

  • 1. regional adesea substantivat Care vorbește pe nas; fornăit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fonf fonfăit fornăit
    • format_quote Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
    • 1.1. Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi fârnâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.