FUNCTZIONÁR A functzionari e s. m. shi f. Persoana care ocupa o functzie publica; persoana care indeplineshte o munca cu caracter administrativ. [Pr.: tzio] Din fr. fonctionnaire (dupa functzie).

functzionar ~a smf [At: NEGRUZZI S. I 36 / P: ~tzio~ / Pl: ~i ~e / E: fonctionnaire] Persoana care indeplineshte o munca cu caracter administrativ Si: slujbash (shdp) birocrat (iuz) amploiat (reg) braslash.

FUNCTZIONÁR A functzionari e s. m. shi f. Persoana care indeplineshte o munca cu caracter administrativ. [Pr.: tzio] Din fr. fonctionnare (dupa functzie).

FUNCTZIONÁR A functzionari e s. m. shi f. (Uneori determinat prin «public») Persoana care indeplineshte in schimbul unui salariu o functzie administrativa in cadrul unei intreprinderi sau institutzii de stat sau particulare; slujbash. Prin birouri functzionarii fumau linishtitzi sau scriau aplecatzi pe registre. JIANU C. 123. Miemi place sa ma serveasca functzionarul cu tragere de inima. CARAGIALE O. I 103. Pronuntzat: tzio.

FUNCTZIONÁR A s.m. shi f. Persoana care detzine o functzie administrativa intro intreprindere sau intro institutzie; slujbash. [Pron. tzio. / cf. fr. fonctionnaire].

FUNCTZIONÁR A s. m. f. cel care detzine o functzie administrativa intro intreprindere sau institutzie. (< fr. fonctionnaire)

FUNCTZIONÁR ~a (~i ~e) m. shi f. Persoana angajata intro functzie administrativa. /<fr. fonctionnaire

functzionar m. cel ce exercita o functziune publica.

*functzionár a s. (d. functziune; fr. fonctionnaire). Care implineshte o functziune publica saŭ privata: ministru e cel inalt functzionar in stat. V. cinovnic.

functzionár (functzio) s. m. pl. functzionári

functzionár s. m. (sil. tzio) pl. functzionári

FUNCTZIONÁR s. slujbash (ieshit din uz) amploiat (inv.) madular. (~ la o intreprindere.)

FUNCTZIONAR s. slujbash (ieshit din uz) amploiat (inv.) madular. (~ la o intreprindere.)