funcționa vi [At: MAIORESCU, D. IV, 385 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr fonctionner] 1 A-și îndeplini rolul Si: a acționa. 2 (D. aparate, mecanisme etc.) A se afla în stare de funcționare (2) Si: a merge. 3 (D. aparate, mecanisme etc.) A îndeplini condițiile pentru a fi folosit.

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul; a fi în stare de funcționare. În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. – Pronunțat: -ți-o-.

FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].

FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)

A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionner

funcționà v. a-și împlini funcțiunea.

*funcționéz v. intr. (d. funcțiune; fr. fonctionner). Împlinesc o funcțiune (ca om orĭ ca mașină): această mașină funcționează bine. Îs pus în acțiune: această fabrică funcționează maĭ mult ĭarna.

funcționá (a ~) (func-ți-o-) vb., ind. prez. 3 funcționeáză

funcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționeáză

FUNCȚIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)

FUNCȚIONA vb. 1. a lucra, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)