11 definiții pentru fulgerător
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulgerător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 439 / Pl: ~i, ~oare / E: fulgera + -ător] 1 a Care produce fulgere (1). 2 a Iute ca fulgerul Si: rapid, instantaneu, (rar) fulgeratic. 3 a (Fig) Violent. 4 a (D. privire) Rapid. 5 a (D. privire) Pătrunzător. 6 av (Rar; adesea urmat de pp „de” precedând adverbul „repede”) Extrem (de...)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Fig. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FULGERĂTÓR1 adv. Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FULGERĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mișcare ~oare...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FULGERĂTOR adj., adv. 1. adj. iute, rapid. (Cu o mișcare ~...) 2. adj. amețitor, (precipitat, vertiginos. (O cădere ~.) 3. adj. brusc, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. brusc, deodată, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 5. adj. brusc, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fulgerător, fulgerătoareadjectiv
-
- Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. DLRLC
- Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. DLRLC
- El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
-
- 2. Despre privire: pătrunzător, rapid. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pătrunzător rapid
- Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322. DLRLC
-
etimologie:
- Fulgera + sufix -ător. DEX '98 DEX '09