7 definitzii pentru fugarire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FUGARÍRE fugariri s. f. Actziunea de a (se) fugari shi rezultatul ei. V. fugari.
FUGARÍRE fugariri s. f. Actziunea de a (se) fugari shi rezultatul ei. V. fugari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de zaraza_joe
- actziuni
fugarire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fugari] 1 Punere pe fuga a cuiva Si: alungare (1) fugarit1 (1). 2 Urmarire a cuiva fugind in urma lui Si: fugarit1 (2) . 3 (D. doua sau mai multe fiintze) Fuga (8) unul dupa altul Si: fugarit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FUGARÍRE fugariri s. f. Actziunea de a fugari. Fugarirea inamicului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
fugaríre s. f. g.d. art. fugarírii; pl. fugaríri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
fugaríre s. f. g.d. art. fugarírii; pl. fugaríri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FUGARÍRE s. haituiala haituire urmarire. (~ cuiva pentru al prinde.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FUGARIRE s. haituiala haituire urmarire. (~ cuiva pentru al prinde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fugarire, fugaririsubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) fugari shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fugarirea inamicului. DLRLC
-
etimologie:
- fugari DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.