FRUNTÁSH A fruntashi e adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care este in frunte intrun domeniu de activitate shi care poate servi drept exemplu. 2. S. m. shi f. Denumire a gradului militar dintre ostash shi caporal; persoana care are acest grad. Frunte + suf. ash.

fruntash ~a [At: CANTA ap. LET. III 179/29 / V: fron~ / Pl: ~i ~e / E: frunte + ash] 12 smf a (Persoana) care este in frunte intrun domeniu de activitate shi care poate servi de exemplu. 3 sm (Inv) Chiabur. 4 sm Grad militar intre ostash shi caporal. 5 sm Persoana care are gradul de fruntash (4).

FRUNTÁSH A fruntashi e adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care este in frunte intrun domeniu de activitate shi care poate servi de exemplu. 2. S. m. shi f. Denumire a gradului militar dintre ostash shi caporal; persoana care are acest grad. Frunte + suf. ash.

FRUNTÁSH¹ fruntashi s. m. (Adesea in forma soldat fruntash) Denumire a primului grad in armata.

FRUNTÁSH² A fruntashi e adj. 1. Care e in frunte intrun domeniu de activitate intro actziune sau intro ramura de productzie servind k exemplu altora. Prima consfatuire pe tzara cu studentzii fruntashi in invatzatura trebuie sa insemne un punct de cotitura in viatza facultatzilor noastre. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 1/5. Vreo doisprezece barbatzi fruntashi se sfatuiau demultishor. REBREANU R. I 131. K domn sau ostash In luptele de moarte ma jur a fi fruntash. ALECSANDRI T. II 147. ◊ (Substantivat) In orinduirea socialista scriitorul devine un fruntash al luptei pentru socialism pentru comunism. SCINTEIA 1954 nr. 2875. Poeziile lui [Grigore Alexandrescu] se deosebesc prin mari calitatzi de stil de cugetare shi de simtzire care il pun intre fruntashii poeziei romine. GHICA S. 671. 2. (In expr.) Cal fruntash (shi substantivat) = cal inhamat in frunte cind sint mai multzi cai inaintashi. Doi surugii... se aflau unul calare pe un cal fruntash altul cocotzat dinapoia cailor rotashi. PAS L. I 55.

FRUNTÁSH ~a (~i ~e) shi substantival Care se afla in frunte. ~ in productzie. /frunte + suf. ~ash

fruntash a. de frunte principal. ║ m. 1. om de frunte; 2. notabil.

fruntásh a adj. shi s. De frunte principal notabil: tzaran fruntash un fruntash in satu luĭ. Soldat distins (nu inca caporal) insemnat cu un galon de lina (nefleter).

fruntásh adj. m. s. m. pl. fruntáshi; adj. f. s. f. fruntásha art. fruntásha pl. fruntáshe

fruntásh adj. m. s. m. pl. fruntáshi; f. sg. fruntásha pl. fruntáshe

fruntash pl. fruntashi f. fruntasha pl. fruntashe

FRUNTÁSH s. 1. v. corifeu. 2. lider.

FRUNTASH s. 1. cap corifeu protagonist. (~ al SHcolii Ardelene.) 2. (livr.) lider. (~ al unui partid.)

Fruntash ≠ codash