frecventza sf [At: ODOBESCU S. III 359 / Pl: ~tze / E: fr fréquence lat frequentia] 1 Repetare la intervale scurte shi regulate a unei actziuni a unui fapt. 2 Participare a studentzilor sau a elevilor la cursuri. 3 (Fiz) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intro unitate de timp. 45 (Fiz; is) Curent de inalta (sau joasa) ~ Curent electric care ishi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intro unitate de timp. 6 (Fon; is) ~ fundamentala Prima armonica a unui semnal complex Si: fundamentala. 7 (Lin) Numar care indica de cate ori o unitate lexicala apare intrun text sau un corpus.

FRECVÉNTZA frecventze s. f. 1. Repetare deasa a unei actziuni a unui fapt etc. ♦ (In invatzamint) Participare a elevilor sau studentzilor la cursuri. Cursuri fara frecventza. ▭ Frecventza la cursurile de alfabetizare depinde in mare masura shi de felul in care profesorul sau invatzatorul reusheshte sa atraga pe cursantzi. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 371 1/1. 2. Numarul de perioade efectuate intro unitate de timp la un fenomen periodic. Frecventza vibratziilor diapazonului. ◊ Curent de frecventza inalta (sau joasa) = curent electric care ishi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intro unitate de timp.

FRECVÉNTZA s.f. 1. Repetare reluare deasa shi regulata a unei mishcari a unei actziuni etc. ♦ Participare a studentzilor sau a elevilor la cursuri. 2. Marime egala cu numarul de vibratzii pe secunda ale unei mishcari vibratorii. [< lat. frequentia cf. it. frequenza].

FRECVÉNTZA s. f. 1. repetare deasa shi regulata a unei mishcari actziuni etc. ◊ participare a studentzilor a elevilor la cursuri. 2. numar al repetarilor unui fenomen periodic in unitatea de timp. ◊ marime egala cu numarul de vibratzii pe secunda ale unei mishcari vibratorii. (< lat. frequentia fr. fréquence)

FRECVÉNTZA ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor shi studentilor la lectzii sau cursuri. 3) Marime care indica de cate ori se produce un fenomen periodic intro unitate de timp. /<lat. frequentia fr. fréquence

*frecŭéntza f. pl. e (lat. frequentia). Desime repetitziune deasa a unuĭ lucru a unuĭ fapt: frecŭentza ploilor a strainilor in porturĭ. Fals frecv.

frecvéntza s. f. g.d. art. frecvéntzei; pl. frecvéntze

frecvéntza s. f. g.d. art. frecvéntzei; pl. frecvéntze

FRECVÉNTZA s. 1. v. ocurentza. 2. (FIZ.) cadentza. (~ a batailor unui pendul.).

FRECVENTZA s. (FIZ.) cadentza. (~ a batailor unui pendul.)

frecventza (< lat. lit. frequentia; fr. fréquence; it. frequenza; germ. Frequenz; engl. frequency) (Fiz.) numarul de perioade* sau numarul de oscilatzii complete (dusintors) efectuate intro secunda de un corp care vibreaza (ex.: coarda la a vl. vibreaza cu f. de 440 oscilatzii complete pe secunda). Unitatea de f. este hertzul* (simbol Hz) de la numele marelui Fizician german H. Hertz (18571894): 1 Hz = 1 oscilatzie completa/s. In unele lucrari vechi mai ales straine (fr. etc.) f. este data in cicli/secunda (c/s) sau in perioade/secunda (per/s) shi chiar in vibratzii/secunda; de asemenea prin oscilatzie (vibratzie) se subintzelege acolo nu o oscilatzie in sensul aratat ci numai jumatate (oscilatzie simpla). In acest fel f. cu care vibreaza diapazonul (5) se considera a fi 880 c/s in loc de 440. ♦ Factorului obiectiv „f. unui sunet” i corespunde factorul subiectiv „senzatzia de inaltzime” a sunetului respectiv. Astfel sunetele scarii muzicale suitoare sunt corespondentele psihofiziol. ale unor f. crescatoare. Unei anumite f. i corespunde un sunet care urechea il percepe totdeauna de aceeashi inaltzime*: „grav” daca f. este mica „inalt” (acut) daca este mare. Senzatzia de inaltzime este influentzata de timbru* shi de intensitatea* de emisie a sunetului (un acelashi sunet pare urechii mai jos daca este puternic). Numeroase date statistice au aratat k domeniul sunetelor audibile se intinde in campul de f. de c. 1616.000 Hz (10 octave*) pentru un ascultator otologic normal (persoana sanatoasa in varsta de 1825 de ani cu auzul normal). Din infinitatea de sunete a acestui vast camp sonor (considerand shi f. exprimate prin numere zecimale) muzica traditzionala utilizeaza numai 109 care le poate emite orga* mare moderna (v. shi electronica muzica). Sunetele acestea formeaza scara completa a sunetelor muzicale de la cel mai grav (do = 1635 Hz in scar temperata*) shi pana la cel mai acut (do = 8.372 Hz id.). In acest diapazon (5) de 9 octave [v. octava (3)] se inscriu ocupand portziuni mai restranse sau mai largi in diferite zone ale scarii intinderile tuturor celorlalte instr. muzicale inclusiv vocea (1) umana. ♦ Notziunea de f. nu a fost cunoscuta in antic. shi ev. med. Vreme de aproape 3 mil. inaltzimea sunetelor sa determinat prin comparatzie cu sunetele date de portziuni de lungime diferita a coardei de monocord* (sonometru) instr. a carui inventzie shi larga utilizare sunt atribuite lui Pitagora. In 1638 G. Galilei scrie k numarul de vibratzii este corelativul fizic al inaltzimii sunetelor; el defineshte raportul a 2 vibratzii diferite drept caracteristica (masura) a inaltzimii relative a 2 sunete shi arata in ce fel depinde vibratzia unei coarde de lungimea tensiunea shi masa ei. Fostul sau discipol M. Mersenne i se datoreaza prima determinare absoluta a unor f. publicata in 1636. Dupa aparitzia in 1729 a lucrarii lui Euler (v. bibliogr.) f. a devenit baza generala de determinare a inaltzimii sunetelor. Astazi exista diferite aparate pentru masurarea cu precizie a f.

curba de frecventza (engl.= frequency curve) (sedim.) forma de reprezentare a distributziei granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecventzei intregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alcatuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) intrun sistem de coordonate. C.f. simpla are forma de clopot cu concavitatea in jos shi rezulta prin unirea punctelor care indica frecventza granulelor (in ordonata) ale caror dimensiuni (in abscisa) marcheaza limitele claselor granulometrice. V. shi curba cumulativa.

poligon de frecventza (engl.= frequence polygon) → curba de frecventza.