franzelă sf [At: BELDIMAN, TR. 342 / V: (reg) ~zolă / Pl: ~le / E: ngr φραντξέλα] Pâine albă de formă lunguiață Si: (înv) jimblă, (reg) bulcă.

FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pîine albă, de obicei în formă lunguiață; jimblă. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene. C. PETRESCU, C. V. 119.

FRANZÉLĂ ~e f. Pâine albă (din făină de calitate superioară) de formă lunguiață. /<ngr. frantzela

franzelă f. pâine de lux mai mică și mai albă. [Gr. mod.: lit. (pâine) franțuzească].

franzélă f., pl. e (ngr. frantzéla, de unde și turc. franğela, firanğyla, limba francă, pîne albă, adică „franceză, eŭropenească”). Pîne de lux, albă și maĭ mică. – În est și franzolă și franzoală (ngr. frantzóla).

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzélă s. f. g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzelă.

FRANZÉLĂ s. (pop.) jimblă, (reg.) bulcă.

FRANZELĂ s. (pop.) jimblă, (reg.) bulcă.

franzélă (franzéle), s. f. – Pîine albă. – Var. franzolă. Mr. frunzelă. Ngr. φραντσόλα (Pascu, Arch. Rom., VI, 230; Pascu, I, 235; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 381; Gáldi 192), din it. franc(ce)sella, cf. tc. francala (Miklosich, Türk. St., 56), bg. franğela. Cf. frînc. Der. franzelar, s. m. (brutar); franzelărie, s. f. (brutărie).