FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

franj sn [At: ARDELEANU, D. 147 / V: (2) ~ă sf (pl: ~je) / Pl: ~uri / E: fr frange] 1 Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte Si: (îrg) frânghie¹ (1) Cf canaf ciucure, (pop) țurțure. 2 (Fiz) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. 3 (Atm) Formație filamentoasă care alcătuiește marginea unui organ.

FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: (2) fránjă s. f.] – Din fr. frange.

FRANJ, franjuri, s. n. (Mai ales la pl.) Fire (de bumbac, mătase, lînă etc.) care atîrnă unul lîngă altul ca ornament, la marginea unei stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. Rupe un fir din franjurile pernei. CAMIL PETRESCU, T. II 296. Era îmbrăcată într-o rochie de mătase lila, cu franjuri negre. ARDELEANU, D. 157.

FRANJ s.n. (La pl.) 1. Fire (de mătase, de lână etc.) lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele etc. 2. (Anat.) Formație filamentoasă care alcătuiește marginea unui organ. [pl. -uri. / < fr. frange].

FRANJ s. n. (pl.) 1. fibre lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele. 2. (anat.) formație filamentoasă la marginea unui organ. 3. (geol.) structură foarte ondulată, adesea sub formă de unghiuri ascuțite. (< fr. frange)

FRANJ ~uri n. mai ales la pl. Fascicul de fire prins ca ornament de marginea unor piese (decorative sau vestimentare). /<fr. frange

*franj n., pl. urĭ (fr. frange, d. it. frangia, d. lat. fĭmbria. V. frînghie). Pl. Mold. Barb. Cĭucurĭ, canafurĭ micĭ și dese pe marginea uneĭ draperiĭ.

franjă sf vz franj

FRÁNJĂ s.f. Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran printr-un fenomen de interferență luminoasă. [< fr. frange].

FRÁNJĂ s. f. fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul de interferență luminoasă. (< fr. frange)

franj (ornament textil) s. n., pl. fránjuri

franj (ornament textil) s. n., pl. fránjuri

franj, pl. franjuri

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

FRANJ s. (pop. și fam.) țarțam, (pop.) țurțur, (înv. și reg.) peleș, (reg.) roit. (~ la perdele.)

FRANJ s. (pop. și fam.) țarțam, (pop.) țurțur, (înv. și reg.) peleș, (reg.) roit. (~ la perdele.)