FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

frag¹ sm [At: ALECSANDRI, P. P. 31 / Pl: ~agi / E: drr fragă] 1 Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, frunze distribuite în rozetă, flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile Si: ~-de-pădure, ~-iepuresc (Fragaria vesca). 2 (Șîc ~-de-câmp) Căpșun (Fragaria moschata). 3 (Mol; Buc) Fragă (1).

frag² sm vz fragă

FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe și cu fructe comestibile (Fragaria vesca). La trunchiul bradului, Crește floarea fragului. ALECSANDRI, P. P. 31.

FRAG ~gi n. Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe roșii comestibile. /Din fragă

frag a. (poetic) fraged: mă gândii la vârsta-mi fragă PANN. [Lit. rumen ca o fragă].

frag m. (lat. frăgum, fructu fraguluĭ, pl. frăga, de unde, în vest, s’a format un feminin fragă: it. sp. fraga, fr. fraise). O mică plantă rozacee cu florĭ albe și fructe roșiĭ parfumate (fragária vésca). Est. Fructu eĭ, fragă. V. căpșună.

frag (plantă) s. m., pl. fragi

frag (plantă) s. m., pl. fragi

frag, pl. fragi (planta)

frag, -gi (planta).

FRAG s. v. căpșun.

FRAG s. (BOT.; Fragaria vesca) (reg.) pomniță.

frag s. v. CĂPȘUN.

FRAG s. (BOT.; Fragaria vesca) (reg.) pomniță.