opțiuni
  • info

9 definiții pentru fonfăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.

fonfăi vi [At: DA ms / V: fomf~ / Pzi: fonfăi, (pop) ~esc / E: fonf + -ăi] (Pfm) A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf (1) Si: a fârnâi (1), a fonfăni, a fornăi (2).

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțînd nazal cuvintele, ca un fonf. Iar în front maiorul gîrbov, vînt și ploaie cum îmbucă Și cum strașnic dă comandă, fonfăind ca o băbucă. BELDICEANU, P. 119.

A FONFĂÍ fónfăi intranz. (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi. /fonf + suf. ~ăi

fónfăi și -ĭésc, a -í v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fonfăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá; conj. prez. 3 să fónfăie

fonfăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ când vorbește.)

FONFĂI vb. a fîrnîi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)

Intrare: fonfăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fonfăi
  • fonfăire
  • fonfăit
  • fonfăitu‑
  • fonfăind
  • fonfăindu‑
 singular plural
  • fonfăie
  • fonfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fonfăi
 (să)
  • fonfăi
  • fonfăiam
  • fonfăii
  • fonfăisem
a II-a (tu)
  • fonfăi
 (să)
  • fonfăi
  • fonfăiai
  • fonfăiși
  • fonfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fonfăie
 (să)
  • fonfăie
  • fonfăia
  • fonfăi
  • fonfăise
plural I (noi)
  • fonfăim
 (să)
  • fonfăim
  • fonfăiam
  • fonfăirăm
  • fonfăiserăm
  • fonfăisem
a II-a (voi)
  • fonfăiți
 (să)
  • fonfăiți
  • fonfăiați
  • fonfăirăți
  • fonfăiserăți
  • fonfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fonfăie
 (să)
  • fonfăie
  • fonfăiau
  • fonfăiră
  • fonfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fonfăi, fonfăiverb

  • 1. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fornăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fornăi fârnâi mohnăi sfornăi
    • format_quote Iar în front maiorul gîrbov, vînt și ploaie cum îmbucă Și cum strașnic dă comandă, fonfăind ca o băbucă. BELDICEANU, P. 119. DLRLC
etimologie:
  • Fonf + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.