7 definitzii pentru folosire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FOLOSÍRE folosiri s. f. Actziunea de a (se) folosi shi rezultatul ei; intrebuintzare. V. folosi.
FOLOSÍRE folosiri s. f. Actziunea de a (se) folosi shi rezultatul ei; intrebuintzare. V. folosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de zaraza_joe
- actziuni
folosire sf [At: VARLAAM C. 115/2 / Pl: ~ri / E: folosi] 1 (Inv) Folos (1). 2 (Inv) Ajutor. 3 Utilizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FOLOSÍRE folosiri s. f. Actziunea de a folosi; intrebuintzare. Engels arata k libertatea se obtzine nu prin independentza fatza de legile naturii ci prin cunoashterea acestor legi shi prin folosirea lor conshtienta in interesul societatzii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 360 2/4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
folosíre s. f. g.d. art. folosírii; pl. folosíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
folosíre s. f. g.d. art. folosírii; pl. folosíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FOLOSÍRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosintza. 4. v. purtare. 5. v. practicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FOLOSIRE s. 1. aplicare aplicatzie intrebuintzare utilizare. (~ unei metode noi.) 2. consum consumare consumatzie intrebuintzare utilizare. (~ unei mari cantitatzi de cherestea pentru...) 3. folosintza intrebuintzare utilizare uz (inv.) uzaj. (Obiecte de stricta ~.) 4. intrebuintzare purtare purtat uzura. (De atita ~ pantalonii erau ruptzi.) 5. intrebuintzare practicare utilizare. (~ unui obicei stravechi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
folosire, folosirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) folosi shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: intrebuintzare
- Engels arata k libertatea se obtzine nu prin independentza fatza de legile naturii ci prin cunoashterea acestor legi shi prin folosirea lor conshtienta in interesul societatzii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 360 2/4. DLRLC
-
etimologie:
- folosi DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.