12 definiții pentru flăcăiaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂCĂIÁȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău; flăcăuș. [Pr.: -că-iaș.Var.: flăcăuáș s. m.] – Flăcău + suf. -aș.

FLĂCĂIÁȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău; flăcăuș. [Pr.: -că-iaș.Var.: flăcăuáș s. m.] – Flăcău + suf. -aș.

flăcăiaș sm [At: ALECSANDRI, P. III, 201/ P: că-iaș / V: (Mol) ~căoaș, ~căuaș / Pl: ~i / E: flăcău + -aș] 1-2 (Șhp) Flăcăiandru (1-2).

FLĂCĂIÁȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău. Marinică se uită la muierea lui Uracu și la flăcăiașul culcat sub cojoc. DUMITRIU, B. F. 27. Dragul mamei flăcăiaș! ISPIRESCU, L. 341. Frunză verde arțăraș, Eu iubesc un flăcăiaș, Voinicel Și tinerel. TEODORESCU, P. P. 306. – Pronunțat: -că-iaș.

flăcăĭáș orĭ -ŭáș m. Dim. d. flăcăŭ.

FLĂCĂUÁȘ s. m. v. flăcăiaș.

FLĂCĂUÁȘ s. m. v. flăcăiaș.

flăcăuaș sm vz flăcăiaș

FLĂCĂUÁȘ, flăcăuași, s. m. Flăcăiaș. Veni de cătră poarta cea mare c-un bătrîn gîrbov și slab, care înainta... sprijinit de doi flăcăuași. SADOVEANU, Z. C. 233. Copile spăimîntate mînînd turme de oi Și flăcăuași în fugă mînînd cîrduri de boi. ALECSANDRI, P. A. 138.

flăcăŭáș, V. flăcăĭaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flăcăiáș s. m., pl. flăcăiáși

flăcăiáș/flăcăuáș s. m., pl. flăcăiáși/flăcăuáși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLĂCĂIÁȘ s. fecioraș, (Transilv.) melenaș.

FLĂCĂIAȘ s. fecioraș, (Transilv.) melenaș.

Intrare: flăcăiaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcăiaș
  • flăcăiașul
  • flăcăiașu‑
plural
  • flăcăiași
  • flăcăiașii
genitiv-dativ singular
  • flăcăiaș
  • flăcăiașului
plural
  • flăcăiași
  • flăcăiașilor
vocativ singular
  • flăcăiașule
  • flăcăiașe
plural
  • flăcăiașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcăuaș
  • flăcăuașul
  • flăcăuașu‑
plural
  • flăcăuași
  • flăcăuașii
genitiv-dativ singular
  • flăcăuaș
  • flăcăuașului
plural
  • flăcăuași
  • flăcăuașilor
vocativ singular
  • flăcăuașule
  • flăcăuașe
plural
  • flăcăuașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flăcăiaș, flăcăiașisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui flăcău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Marinică se uită la muierea lui Uracu și la flăcăiașul culcat sub cojoc. DUMITRIU, B. F. 27. DLRLC
    • format_quote Dragul mamei flăcăiaș! ISPIRESCU, L. 341. DLRLC
    • format_quote Frunză verde arțăraș, Eu iubesc un flăcăiaș, Voinicel Și tinerel. TEODORESCU, P. P. 306. DLRLC
    • format_quote Veni de cătră poarta cea mare c-un bătrîn gîrbov și slab, care înainta... sprijinit de doi flăcăuași. SADOVEANU, Z. C. 233. DLRLC
    • format_quote Copile spăimîntate mînînd turme de oi Și flăcăuași în fugă mînînd cîrduri de boi. ALECSANDRI, P. A. 138. DLRLC
etimologie:
  • Flăcău + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.