optziuni
  • info

7 definitzii pentru fluturare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURÁRE fluturari s. f. 1. Actziunea de a flutura shi rezultatul ei; falfaire fluturat. 2. Oscilatzie a structurilor elastice ale unui avion produsa de fortzele aerodinamice. V. flutura.

FLUTURÁRE fluturari s. f. 1. Actziunea de a flutura shi rezultatul ei; falfaire fluturat. 2. Oscilatzie a structurilor elastice ale unui avion produsa de fortzele aerodinamice. V. flutura.

fluturare sf [At: I. NEGRUZZI S. II 67 / Pl: ~rari / E: flutura] 1 Falfaire de aripi. 2 Mishcare in bataia vantului a unui obiect. 3 Scuturare din cap. 4 Mishcare din coarne a unui animal. 5 Invartire prin aer a unei sabii a unui batz etc. (pentru a intimida sau a infricosha pe cineva). 6 Flutter (3).

FLUTURÁRE fluturari s. f. Actziunea de a flutura. 1. Bataie de aripi filfiire. Prin vazduhul curat... trecu o fluturare grabita shi statornica de aripi shi tzipatul ratzelor salbatice. DUMITRIU B. F. 133. 2. Mishcare leganare in vint (a unui steag a unei haine etc.) filfiire. Se apropie iar de mine simtzii pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU P. S. 170. Trecea pe linga mine repede... trimitzind din fluturarea imbracamintei ei ushoare o adiere suava. IBRAILEANU A. 123. Saluta trenul cu staruitoare fluturari de batista. VLAHUTZA O. A. III 33. ◊ Fig. Doamna mica shi blonda avu o fluturare de suris pe buze. REBREANU R. I 184. Veneau in urma vorbind incet rizind in linishtea strazii sub fluturarea petalei de lumina a singurului felinar cu gaz aerian ce inveselea raspintia pustie. BASSARABESCU V. 9.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

fluturáre s. f. g.d. art. fluturắrii; pl. fluturắri

fluturáre s. f. g.d. art. fluturarii; pl. fluturari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FLUTURÁRE s. v. falfait.

FLUTURARE s. bataie filfiiala filfiire filfiit filfiitura fluturat (rar) scuturare scuturat sfiriitura. (~ de aripi.)

Intrare: fluturare
fluturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturare
  • fluturarea
plural
  • fluturari
  • fluturarile
genitiv-dativ singular
  • fluturari
  • fluturarii
plural
  • fluturari
  • fluturarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

fluturare, fluturarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a flutura shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fluturat falfaire falfait
    • 1.1. Bataie de aripi. DLRLC
      • format_quote Prin vazduhul curat... trecu o fluturare grabita shi statornica de aripi shi tzipatul ratzelor salbatice. DUMITRIU B. F. 133. DLRLC
    • 1.2. Mishcare leganare in vant (a unui steag a unei haine etc.). DLRLC
      • format_quote Se apropie iar de mine simtzii pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU P. S. 170. DLRLC
      • format_quote Trecea pe linga mine repede... trimitzind din fluturarea imbracamintei ei ushoare o adiere suava. IBRAILEANU A. 123. DLRLC
      • format_quote Saluta trenul cu staruitoare fluturari de batista. VLAHUTZA O. A. III 33. DLRLC
      • format_quote figurat Doamna mica shi blonda avu o fluturare de suris pe buze. REBREANU R. I 184. DLRLC
      • format_quote figurat Veneau in urma vorbind incet rizind in linishtea strazii sub fluturarea petalei de lumina a singurului felinar cu gaz aerian ce inveselea raspintia pustie. BASSARABESCU V. 9. DLRLC
  • 2. Oscilatzie a structurilor elastice ale unui avion produsa de fortzele aerodinamice. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi flutura DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.