7 definiții pentru fluturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLUTURÁRE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.
FLUTURÁRE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fluturare sf [At: I. NEGRUZZI, S. II, 67 / Pl: ~rări / E: flutura] 1 Fâlfâire de aripi. 2 Mișcare în bătaia vântului a unui obiect. 3 Scuturare din cap. 4 Mișcare din coarne a unui animal. 5 Învârtire prin aer a unei săbii, a unui băț etc. (pentru a intimida sau a înfricoșa pe cineva). 6 Flutter (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLUTURÁRE, fluturări, s. f. Acțiunea de a flutura. 1. Bătaie de aripi, fîlfîire. Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133. 2. Mișcare, legănare în vînt (a unui steag, a unei haine etc.), fîlfîire. Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170. Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123. Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Fig. Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184. Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fluturáre s. f., g.-d. art. fluturắrii; pl. fluturắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fluturáre s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLUTURÁRE s. v. fâlfâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLUTURARE s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fluturare, fluturărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Bătaie de aripi. DLRLC
- Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133. DLRLC
-
- 1.2. Mișcare, legănare în vânt (a unui steag, a unei haine etc.). DLRLC
- Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170. DLRLC
- Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123. DLRLC
- Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
- Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184. DLRLC
- Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9. DLRLC
-
-
- 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- flutura DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.