opțiuni
  • info

11 definiții pentru flămânzi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

flămânzi [At: TETRAEV. (1574) 236 / Pzi: ~zesc / E: flămănd] 1 vt (Rar; îoc a sătura) A ține pe cineva nemâncat. 2 vi A fi flămând. 3 vi A suferi de foame.

A FLĂMÂNZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămând

flămânzì v. a-i fi foame.

FLĂMÎNZÍ, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A i se face (cuiva) foame, a deveni flămînd; a suferi de foame, a răbda de foame. Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. Cîinele cînd flămînzește, Tot la oase-n vis gîndește. ♦ Tranz. (În opoziție cu a sătura) A face pe cineva să-i fie foame, a-l ține nemîncat, flămînd.

flămînzésc v. intr. Devin flămînd, mi se face foame. V. tr. (și înflămînzesc). Reduc la foame, la foamete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flămânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 să flămânzeáscă

flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

FLĂMÎNZI vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLĂMÂNZI, com. în jud. Botoșani; 11.954 loc. (1995). Filatură de bumbac; fabrică de brânzeturi. Aici a izbucnit, în febr. 1907, marea răscoală țărănească. Monument închinat răscoalei.

Intrare: flămânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flămânzi
  • flămânzire
  • flămânzit
  • flămânzitu‑
  • flămânzind
  • flămânzindu‑
 singular plural
  • flămânzește
  • flămânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flămânzesc
 (să)
  • flămânzesc
  • flămânzeam
  • flămânzii
  • flămânzisem
a II-a (tu)
  • flămânzești
 (să)
  • flămânzești
  • flămânzeai
  • flămânziși
  • flămânziseși
a III-a (el, ea)
  • flămânzește
 (să)
  • flămânzească
  • flămânzea
  • flămânzi
  • flămânzise
plural I (noi)
  • flămânzim
 (să)
  • flămânzim
  • flămânzeam
  • flămânzirăm
  • flămânziserăm
  • flămânzisem
a II-a (voi)
  • flămânziți
 (să)
  • flămânziți
  • flămânzeați
  • flămânzirăți
  • flămânziserăți
  • flămânziseți
a III-a (ei, ele)
  • flămânzesc
 (să)
  • flămânzească
  • flămânzeau
  • flămânziră
  • flămânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flămânzi, flămânzescverb

  • 1. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. DLRLC
    • format_quote Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. DLRLC
    • format_quote Câinele când flămânzește, Tot la oase-n vis gândește. DLRLC
etimologie:
  • flămând DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.