FÍZIC A fizici ce adj. s. n. s. f. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. ♦ Care apartzine simtzurilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutzie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartzine materiei privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 4. S. f. SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transformarile reciproce ale acestor forme de mishcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei shtiintze. 5. Adj. Care apartzine fizicii (4) privitor la fizica. Din fr. physique.

fizic ~a [At: NEGRUZZI S. I 41 / V: fisic / Pl: ~ici ~ice / E: fr physique] 1 a Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor. 2 a Care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. 3 a Care apartzine simtzurilor. 4 sn Aspectul exterior al unei persoane. 5 sn Constitutzie naturala a unei persoane. 6 a Care apartzine materiei. 7 a Privitor la materie Si: (iuz) fizical. 8 a Concret. 9 a (Is) Geografie ~a Ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 10 sf SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transfomarile reciproce ale acestor forme de mishcare. 11 sf Manual care cuprinde elementele fundamentale ale fizicii (10). 12 sf (Is) ~a atomica Parte a fizicii (10) care studiaza proprietatzile fizice ale atomilor. 13 sf (s) ~a nucleara Ramura a fizicii (10) care studiaza proprietatzile nucleului atomic. 14 a Care apartzine fizicii (10). 15 a Privitor la fizica (10).

FÍZIC A fizici ce adj. subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. ♦ Care apartzine simtzurilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutzie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartzine materiei privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 4. S. f. SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transformarile reciproce ale acestor forme de mishcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei shtiintze. 5. Adj. Care apartzine fizicii (4) privitor la fizica. Din fr. physique.

FÍZIC A fizici e adj. 1. (In opozitzie cu psihic) Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor. Munca fizica. Exercitzii fizice. ▭ Nici un efort nu e prea mare pentru a asigura cele mai bune conditzii de dezvoltare fizica shi intelectuala copiilor oamenilor muncii viitoarelor generatzii de constructori ai socialismului. SCINTEIA 1953 nr. 2855. ◊ Cultura fizica v. cultura. ♦ (Substantivat) Aspectul exterior al unei persoane. Fizicul lui sufere intratit incit pare k e un batrin trecut. NEGRUZZI S. I 41. 2. Care se refera la materie material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avind k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic k o conditzie permanenta shi necesara care influentzeaza dezvoltarea societatzii (shi nu k factor determinant). 3. Care se refera la metodele fizicii la lumea fenomenelor cu care se ocupa fizica. Experientze fizice. ▭ Viitorul este in lumea fizica in aburi shi mashini. BOLINTINEANU O. 258. ◊ Cabinet fizic = incapere de studiu inzestrata cu aparatele necesare efectuarii experientzelor fizice.

FÍZIC A adj. 1. Referitor la corpul omului shi la activitatea musculara. 2. Referitor la materie material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei care studiaza natura suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 3. Referitor la metodele fizicii la fenomenele care le studiaza fizica. // s.n. Infatzishare aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Var. fisic a adj. / < fr. physique lat. physicus gr. physikos].

FÍZIC A I. adj. 1. referitor la corpul omului shi la activitatea musculara. 2. referitor la materie material concret. 3. referitor la fizica la fenomenele care le studiaza. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. shtiintza care studiaza structura shi proprietatzile materiei cu formele mishcarii ei shi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ ~ atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatzile fizice ale atomilor; ~ nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatzile nucleului atomic. (< fr. physique lat. physicus gr. physikos)

FÍZIC² ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de corpul fiintzelor vii shi de activitatea musculara; propriu corpului fiintzelor vii shi activitatzii musculare. Fortza ~k. Dezvoltare ~k. 2) Care tzine de materie; propriu materiei. ◊ Geografie ~k ramura a geografiei care se ocupa cu studiul naturii suprafetzei terestre shi mediului geografic. 3) Care tzine de fizica; propriu fizicii. /<fr. physique lat. physicus

fizic a. 1. care se rapoarta la legile naturei: shtiintze fizice; 2. care exista materialiceshte: lume fizica; 3. care se sprijina pe observatziunea simtzurilor: certitudine fizica. ║ n. fizionomie temperament: un fizic placut.

*fízic a adj. (vgr. physikós d. phýsis natura). Natural material: lumea fizica. Bazat pe observatziunea simtzurilor: certitudine fizica. Relativ la legile naturiĭ shi la proprietatzile care nu schimba natura corpurilor: shtiintzele fizice. Subst. Persoana care se ocupa de fizica fizician. S. f. SHtiintza care se ocupa de proprietatzile corpurilor shi de actziunea care o exercita unele asupra altora fara sashĭ schimbe natura: Arhimede e unu din creatoriĭ fiziciĭ. Carte care cuprinde aceasta shtiintza. S. n. Fiziognomie exterior al uneĭ persoane: a avea un fizic placut. Adv. In mod fizic.

fízic¹ adj. m. pl. fízici; f. fízica pl. fízice

fízic adj. m. pl. fízici; f. sg. fízica pl. fízice

FÍZIC adj. s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pamantesc trupesc. (O iubire fizica.) 5. s. v. conformatzie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual (inv.) mecanicesc. (Munca fizica.)

FIZIC adj. s. 1. adj. corporal trupesc. (Sub aspect ~.) 2. adj. erotic fiziologic intim sexual trupesc. (Relatzii ~ intre un barbat shi o femeie.) 3. adj. carnal trupesc (inv. fig.) spurcat. (Placeri ~.) 4. adj. pamintesc trupesc. (O iubire ~.) 5. s. conformatzie constitutzie factura natura structura (inv.) temperament. (De un ~ delicat sau robust.) 6. adj. concret material palpabil perceptibil pipaibil sesizabil (rar) pipait tangibil (inv.) pipaicios pipaitor pusaitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 7. adj. mecanic. (Actziunea ~ a vintului.) 8. adj. manual (inv.) mecanicesc. (Munca ~.)