5 definiții pentru fistău

Explicative DEX

fistău sn [At: LB / Pl: ~taie / E: ger Fäustel] (Trs) Ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.

Etimologice

fistắu (-ắi), s. m. – Baros, ciocan de fier pentru spart piatră. Germ. Fäustel, Füstel (Cihac, II, 499), prin intermediul mag. fustély. În Trans.

Jargon

fistău, fistăuri, s.n. (reg.) ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.

fistắu, fistăi, s.n. – (reg.; min.) Ciocan încovoiat, folosit în mină pentru spart roca (Șainelic, 1986). – Din germ. Fäustel „baros, ciocan de miner sau pietrar” (Cihac, cf. DER; MDA), prin intermediul magh. fustély (DER).

fistắu, -ăi, s.n. – (min.) Ciocan încovoiat, folosit în mină pentru spart roca (Șainelic 1986). – Din germ. Fäustel, Füstel „ciocan”, prin intermediul magh. fustély (DER).

Intrare: fistău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistău
  • fistăul
  • fistău‑
plural
  • fistăuri
  • fistăurile
genitiv-dativ singular
  • fistău
  • fistăului
plural
  • fistăuri
  • fistăurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N55)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistău
  • fistăul
  • fistău‑
plural
  • fistăi
  • fistăile
genitiv-dativ singular
  • fistău
  • fistăului
plural
  • fistăi
  • fistăilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistău
  • fistăul
  • fistău‑
plural
  • fistăi
  • fistăii
genitiv-dativ singular
  • fistău
  • fistăului
plural
  • fistăi
  • fistăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)