opțiuni
  • info

13 definiții pentru firimitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

firimitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: fărâmăt~, fărâm~, firmăt~, firm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -ătură (după fir)] 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 (Pgn) Bucată foarte mică dintr-un aliment.

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.

FIRIMITÚRĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură

firimitúră, V. fărmătură.

FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.

FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.

firmitură sf vz firimitură

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri

firimitură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)

FIRIMITURĂ s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ile de pîine de pe masă.)

Intrare: firimitură
firimitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firimitură
  • firimitura
plural
  • firimituri
  • firimiturile
genitiv-dativ singular
  • firimituri
  • firimiturii
plural
  • firimituri
  • firimiturilor
vocativ singular —
plural —
firmitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmitură
  • firmitura
plural
  • firmituri
  • firmiturile
genitiv-dativ singular
  • firmituri
  • firmiturii
plural
  • firmituri
  • firmiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firimitură, firimiturisubstantiv feminin

  • 1. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fărâmă fărâmătură sfărâmă
    • format_quote Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. DLRLC
    • format_quote Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. DLRLC
    • format_quote Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bucată foarte mică dintr-un aliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fărâmă + sufix -ătură (după fir). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.