filă sf [At: URICARIUL II, 89 / Pl: ~le / E: gr φίλον] 1 Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini. 2 (Pex) Pagină. 3 (Îe) A cerceta (o lucrare) ~ cu ~ A cerceta (o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție.

FÍLĂ, file, s. f. Foaie de hîrtie (albă sau scrisă) a unui caiet, a unei cărți, a unui manuscris etc. Te mirai cum pot să umple filă după filă, vorbind și glumind între ei. PAS, Z. I 285. Sînt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc cum pot în ea. COȘBUC, P. I 325. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130. ◊ Fig. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. ◊ Loc. adv. (În legătură cu o lucrare de cercetare) Filă cu filă = în amănunțime, în întregime; cu atenție. Am revizuit dosarul filă cu filă. BARANGA, I. 203.

FÍLĂ ~e f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet sau o carte, având două pagini. /<ngr. filon

filă f. Mold. foaia unei cărți: viitorul și trecutul sunt a filei două fețe EM. [Gr. mod.].

fílă f., pl. e (ngr. fýllon, foaĭe, frunză. V. filadă și trandafir). Mold. Foaĭe de hîrtie, sfert de coală. Foaĭe de carte.

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle

FÍLĂ s. v. foaie.

FILĂ s. foaie, (înv.) listă, (grecism înv.) selidă. (O ~ de manuscris.)

fílă (fíle), s. f. – Foaie, pagină. – Mr. filă. Ngr. φύλλον (DAR; Gáldi 189). În trecut s-a întrebuințat și forma filadă, s. f., din ngr. φυλλάδα. – Der. fila, vb. (a răsfoi încet în mînă cărțile de joc).