fila sf [At: URICARIUL II 89 / Pl: ~le / E: gr φίλον] 1 Fiecare dintre foile care alcatuiesc un caiet o carte etc. formata din doua pagini. 2 (Pex) Pagina. 3 (Ie) A cerceta (o lucrare) ~ cu ~ A cerceta (o lucrare) amanuntzit de la un capat la altul cu mare atentzie.

FÍLA file s. f. Foaie de hirtie (alba sau scrisa) a unui caiet a unei cartzi a unui manuscris etc. Te mirai cum pot sa umple fila dupa fila vorbind shi glumind intre ei. PAS Z. I 285. Sint cu ceara picurate Filelen bucoavna mea Dar citesc cum pot in ea. COSHBUC P. I 325. De pe galbenele file el aduna mii de coji A lor nume trecatoare le insamna pe raboj. EMINESCU O. I 130. ◊ Fig. Tot mai larg peste tzara infloresc bucuriile Tot mai trainic seashaza in istorie filele. DESHLIU G. 45. ◊ Loc. adv. (In legatura cu o lucrare de cercetare) Fila cu fila = in amanuntzime in intregime; cu atentzie. Am revizuit dosarul fila cu fila. BARANGA I. 203.

FÍLA ~e f. Fiecare dintre foile care alcatuiesc un caiet sau o carte avand doua pagini. /<ngr. filon

fila f. Mold. foaia unei cartzi: viitorul shi trecutul sunt a filei doua fetze EM. [Gr. mod.].

fíla f. pl. e (ngr. fýllon foaĭe frunza. V. filada shi trandafir). Mold. Foaĭe de hirtie sfert de coala. Foaĭe de carte.

fíla s. f. g.d. art. fílei; pl. fíle

fíla s. f. g.d. art. fílei; pl. fíle

FÍLA s. v. foaie.

FILA s. foaie (inv.) lista (grecism inv.) selida. (O ~ de manuscris.)

fíla (fíle) s. f. Foaie pagina. Mr. fila. Ngr. φύλλον (DAR; Gáldi 189). In trecut sa intrebuintzat shi forma filada s. f. din ngr. φυλλάδα. Der. fila vb. (a rasfoi incet in mina cartzile de joc).