FIÉRE s. f. 1. Lichid amar de culoare galbenaverzuie secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere se zice despre o persoana plina de necaz de ciuda de manie (care se manifesta cu violentza). ♦ Fig. Amaraciune suparare necaz. 2. (SHi in sintagma bashica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. Ai crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit manios invidios etc. la culme. 3. Compus: fiereapamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori roshietice rar albe cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara cu talul tarator avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fieredeurs = numele a doi arbushti tropicali shi mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust inalt de 34 m cu frunze mari shi flori violacee dispuse intrun spic (Aloë ferox); b) arbust inalt de 1 m ramificat cu frunze dispuse in rozeta (Aloë succotrina). Lat. *fele (= fel).

FIÉRE f. 1) Lichid galbenverzui amar care il secreta ficatul shi care contribuie la digestie; bila. ◊ Amar k ~ea foarte amar. 2) fig. Dispozitzie rea. 3) Vezicula biliara; bila. [G.D. fierii; Sil. fiere] /<lat. fele

fiére s. f. (sil. fie) g.d. art. fiérii

FIÉRE s. 1. v. bila. 2. v. vezicula biliara. 3. (BOT.) fiereapamantului (Centaurium umbellatum sau Erithraea minus) = potroaca tzintaura (reg.) cintoaie frigor frigurica ghintzura ghintzurea potrocea potrocutza scaunel scanteiutza taula buruianadefriguri cocosheidegradina (pl.) cruceapamantului floaredefriguri fumaricabashicoasa iarbadecurca iarbadefriguri safindeidecamp (pl.).

FIÉRE s. v. crin de padure rautate.

Fiere ≠ miere