ficologie sfs [At: DN³ / E: fr phycologie] Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor.

FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].

FICOLOGÍE s. f. algologie. (< fr. phycologie)

FICOLOGÍE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Art. ficologia; G.-D. ficologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phycologie

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei

FICO- „algă de culoare verzuie”. ◊ gr. phykos „algă” > fr. phyco-, germ. phyko-, engl. phyco- > rom. fico-. □ ~cian (v. -cian), s. n., materie colorantă albastră, specifică cianoficeelor; ~crom (v. -crom), s. m., pigment albastru-verzui, prezent la algele albastre; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ficologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci parazite sau saprofite, cuprinzînd mucegaiurile, al căror aparat vegetativ este format dintr-un miceliu ramificat; ~riză (v. -riză), s. f., tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.