fetișcană sf [At: ISPIRESCU, L. 2 / Pl: ~ne / E: fată + -ișcană] 1 Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței. 2 (Iuz) Fată mică și robustă.

FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vîrsta copilăriei și a adolescenței. Două fetișcane adăpau niște vite. DUMITRIU, N. 227. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana ceea mică, de șaptesprezece ani încheiați. REBREANU, R. I 128. Mai încurcă lumea cîteva fetișcane... ce nu s-au prins în horă și li se scurg ochii să fie și ele printre cele mari. DELAVRANCEA, S. 40. Să mai știți iarăși că basmele ce am să vă povestesc sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2.

FETIȘCÁNĂ ~e f. Fată între varsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără; codană. / fată + suf. ~ișcană

fetișcană f. fată mare, codană.

fetișcánă f., pl. e. Fam. Față durdulie și frumușică.

fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne

fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne

FETIȘCÁNĂ s. 1. (fam.) puștancă, puștoaică. (O ~ de vreo 12 ani.) 2. v. adolescentă, tânără. (O ~ zglobie.)

FETIȘCANĂ s. 1. (fam.) puștancă, puștoaică. (O ~ de vreo 12 ani.) 2. adolescentă, tînără. (O ~ zglobie.)

FETIȘCANĂ aguridă, bambină, mânzat, puștancă.