FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal.

fecal, ~ă [At: DONI, CH. 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr fecal] 1 a De excremente. 2 a Referitor la excremente. 3-4 sfp, a (Șîs materie sau substanță ~ă) Excremente.

FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat f. pl.) = excremente.

FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat, f. pl.) = excremente. – Fr. fécal.

FECÁL, -Ă adj. Materii fecale (și s.f.pl.) = materii evacuate de corpul omenesc prin anus; excremente. [< fr. fécal, cf. lat. faex – necurățenii].

FECÁL, -Ă adj. referitor la materiile fecale. ♦ materii ~e (și s. f. pl.) – resturi ale digestiei, evacuate prin anus; excremente. (< fr. fécal)

FECÁL ~ă (~i, ~e) Care se referă la materiile fecale. ◊ Materii (sau substanțe) ~e rămășițe rezultate din digestie; excremente. /<fr. fécal

*fecál, -ă adj. (fr. fécal, d. lat. faex, faecis, sediment, excrement). Provenit din excremente: materii fecale.

FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal.

!fecal adj. m. (produs ~), pl. fecali; f. fecală (materie ~), (mai frecv.) pl. fecale

!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále

fecále s. f. pl., art. fecálele

fecálă adj. f., pl. fecále

fecále s. f. pl.

FECÁLE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.

FECALE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scîrnă, scăpău, (reg.) scîrnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gîli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.

MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri.