12 definiții pentru fațadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).

FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).

fața sf [At: URICARIUL III, 256 / V: (înv; Trs; Buc) fasa sf / Pl: ~de / E: fr façade (refăcut după față)] 1 Fiecare din părțile exterioare ale unei clădiri sau monument. 2 (Spc) Partea dinspre stradă sau partea cu intrarea principală a unei clădiri. 3-4 (Îljv) De ~ De formă.

FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare din părțile exterioare verticale ale unei clădiri sau ale unui monument; (prin restricție) partea din față a unei clădiri, unde se găsește intrarea principală. Crepul de doliu a îmbrăcat toată fațada casei. ANGHEL, PR. 65. ◊ Loc. adj. De fațadă = de ochii lumii, de formă.

FAȚÁDĂ s.f. Fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) fața unui edificiu. ◊ De fațadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].

FAȚÁDĂ s. f. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de formă. (< fr. façade)

FAȚÁDĂ ~e f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. ~ laterală. /<fr. façade

fațadă f. 1. partea dinainte a unei case; 2. partea unde este intrarea principală. [După fr. façade].

*fațádă f., pl. e (fr. façade, d. it. facciata, după rom. față). Partea principală a uneĭ case, partea unde e intrarea: casă cu doŭă fațade.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde

fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FAȚÁDĂ s. exterior, față. (~ unei clădiri.)

FAȚA s. exterior, față. (~ unei clădiri.)

Intrare: fațadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fața
  • fațada
plural
  • fațade
  • fațadele
genitiv-dativ singular
  • fațade
  • fațadei
plural
  • fațade
  • fațadelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fața, fațadesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Crepul de doliu a îmbrăcat toată fațada casei. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. DEX '09 DLRLC DN
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.